Victorie în justiţie pentru deţinătorii de drepturi de proprietate intelectuală (mărci comerciale) în problema răspunderii intermediarilor Internet

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.14

Curtea de Justiţiea Uniunii Europene a decis, în 12 iulie, cu privire la răspunderea platformelor de comerţ electronic pentru încălcarea, de către utilizatorii lor, a drepturilor de proprietate intelectuală (în cazul mărcilor comerciale), precum şi la aria de cuprindere a sferei de protecţie pentru furnizorii de servicii de hosting, prevăzută în Directiva privind comerţul electronic. Decizia a fost luată cu privire la cazul L’Oreal vs eBay judecat în Marea Britanie. Curtea  a decis că sfera de protecţie pentru furnizorii de servicii de găzduire se aplică doar în cazurile în care prelucrarea datelor aparţinând unor terţi este o procedură tehnică şi automată, şi, în acelaşi timp, pasivă şi neutră. În opinia Curţii, un site de comerţ electronic nu este suficient de “pasiv” dacă “furnizează servicii de asistenţă care includ optimizarea modului de prezentare a ofertelor de vânzare sau promovarea lor”. Deşi răspunderea eBay va trebui să fie stabilită de către instanţa judecătorească responsabilă din Marea Britanie, răspunsul oferit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă o victorie pentru susţinătorii unei aplicării mai riguroase a prevederilor legale privind drepturile de proprietate intelectuală în mediul online.

Acţiunea legală intentată de către L’Oreal nu se referă doar la vânzarea, prin intermediul eBay, de produse contrafăcute, sub marca L’Oreal. Scopul general al acţiunii este de a preveni utilizarea mărcii sale comerciale pe eBay pentru vânzarea propriilor produse fără acordul său. În acest context, Curtea este de acord cu L’Oreal cu privire la faptul că legislaţia europeană interzice vânzarea de către terţi, fără permisiune, de mostre de produse prin intermediul unei platforme de comerţ electronic.

Semnificaţia şi potenţialul impact negativ al deciziei Curţii în privinţa sferei de protecţie pentru intermediarii Internet merg dincolo de aspectele referitoare la protecţia mărcilor comerciale în mediul online. Decizia se referă la aşa-numita sfera de protecţie pentru furnizorii de servicii de hosting, prevăzută în art.14 al Directivei privind comerţul electronic, în cazul serviciilor intermediare de găzduire de informaţii aparţinând unor terţe părţi şi de păstrare online a informaţiile respective. Această prevedere elimină răspunderea furnizorilor, cu condiţia îndepărtării informaţiilor sau împiedicării accesului la informaţiile respective în momentul în care li se aduce la cunoştinţă faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilegală. Prevederile se aplică în cazul activităţilor clasice de găzduire ale ISP-iştilor, dar au fost folosite şi de către alţi furnizorii de servicii, precum platforme de comerţ electronic, site-uri UGC (conţinut generat de către utilizator), site-uri de socializare şi motoare de căutare, ca protecţie faţă de o eventală răspundere pentru activităţile ilegale desfăşurate de către clienţii lor.

Pornind de la decizia sa în cazul Google vs Louis Vuitton, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că sfera de protecţie nu se aplică “în cazurile în care furnizorul de servicii, în loc să se limiteze la furnizarea serviciului într-o manieră neutră, prin simpla prelucrare tehnică şi automată a datelor oferite de către clienţi, joacă un rol activ de aşa natură încât capătă cunoştinţă despre sau control asupra datelor respective.” Aceste condiţii suplimentare pentru aplicarea prevederilor referitoare la sfera de protecţie sunt incluse în recitalul 42 al Directivei privind comerţul electronic. Din păcate, însă, Curtea ignoră explicaţia Avocatului General Jääskinen, potrivit căruia acest recital se referă doar la comportament şi la activităţile de “proxy caching”. Curtea ignoră, de asemenea, şi avertismentul acestuia referitor la utilizarea acestor condiţii suplimentare, din moment ce “obiectivele Directivei 2000/31 vor fi serios periclitate şi puse sub semnul întrebării”.

Curtea a trebuit să ofere şi un răspuns în problema tipurilor de măsuri legale care pot fi impuse eBay pentru a stopa sau preveni acţiunile de încălcare a drepturilor de proprietate asupra unei mărci comerciale. În răspunsul său, Curtea a menţionat că statele europene nu doar că au permisiunea, ci trebuie să se asigure că instanţele judecătoreşti naţionale pot solicita operatorului unei platforme de comerţ electronic să ia măsuri “care contribuie la încetarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală şi la prevenirea unor astfel de încălcări”. Deşi nu oferă un răspuns la intrebarea referitoare la tipul de decizie judecătorească ce ar putea îndeplini aceste criterii, Curtea adaugă faptul că “acele decizii trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive şi nu trebuie să creeze bariere în calea comerţul legitim”.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0