YouTube știe de glumă? Că de copyright, e obligat să știe!

Pe 26 aprilie 2022, Curtea Europeană de Justiție ar fi putut să spună că libertarea de exprimare este mai importantă decât aplicarea legii drepturilor de autor. Dar nu a spus exact asta.

Guvernul polonez a cerut în 2020 Curții anularea Articolului 17 din Directiva Copyright (2019). Articolul cu pricina obligă platformele care găzduiesc conținut încărcat de utilizatori să introducă filtre automate care analizează conținutul încărcat (și nu permit încărcarea unui conținut pentru care utilizatorul ar încălca drepturile de autor.).

Acest Articol 17 naște un sentiment de revoltă în orice persoană care a vrut să publice un material, blocat de o platformă în mod ilegal - fie ca vorbim de un material de parodie ori satiric, care a preluat secvențe de conținut într-o analiză proprie, care a făcut reinterpretări artistice sau care, pur și simplu, a primit permisiunea de a folosi material sub copyright în propriile proiecte. Noi ne-am împotrivit articolului 17 încă din 2019 și am participat la dezbaterea publică pentru transpunerea Directivei Copyright în legislația din România. De fapt am participat și la alte dezbateri în 2022, cu puțin succes - acum deja este adoptată ca legea 69/2022. (pe subiectul ăsta e un copy&paste din directivă - vezi articolele 128¹-128⁵)

În 2020, guvernul polonez cere anularea Articolului 17, pe motiv că poate să blocheze publicarea unor materiale legitime pe platformele online. Polonia a argumentat atunci că Articolul 17 din Directiva Copyright nu cere explicit platformelor care găzduiesc conținut încărcat de utilizatori să implementeze filtre la încărcare. Însă, formularea alineatului (4) literele (b) și (c) impune această soluție. Rezultatul, argumenta Polonia, este limitarea liberații de informare online.

Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat, în sfârșit, în această speță, declarând că Articolul 17 din Directiva Copyright nu contravine dreptului la liberă exprimare, atâta timp cât implementarea filtrului la încărcare se face în așa fel încât să nu blocheze încărcarea conținutului legitim.

Felix Reda, manager de proiect pentru control ©, în cadrul Society for Civil Rights (GFF), spune despre decizia Curții:

"Hotărârea de astăzi stabilește un precedent important pentru protecția libertății de exprimare online. Cu toate acestea, ea nu merge suficient de departe. Curtea Europeană de Justiție nu exclude complet utilizarea filtrelor de încărcare pentru a impune respectarea drepturilor de autor pe platformele online. Cel puțin, însă, instanța confirmă ceea ce societatea civilă subliniază de ani de zile: filtrele de încărcare nu sunt în măsură să facă o distincție fiabilă între încălcările drepturilor de autor și formele legitime de liberă exprimare, cum ar fi parodiile sau citatele. Prin urmare, este corect ca instanța supremă să limiteze utilizarea filtrelor de încărcare în temeiul articolului 17 din Directiva UE privind drepturile de autor la încărcările care constituie încălcări manifeste, cum ar fi încărcarea de filme întregi."

Poate o platformă care găzduiește conținut încărcat de utilizatori să distingă între o parodie și o melodie originală, încărcată online împotriva voinței artistului? În practica vedem ca nu. Filtrul de încărcare a conținutului, așa cum îl descrie Articolul 17, funcționează automat și permite sau nu unui utilizator să publice online un material. Interzicerea publicării, chiar dacă are un mecanism prin care utilizatorul poate să își exprime dezacordul sau să ceară o re-analizare, a avut deja efectul de a cenzura exprimarea liberă. Și totuși decizia prin par 86 spune exact că un asemenea filtru ar fi incompatibil cu libertatea de exprimare:

Curtea a avut deja ocazia să constate că un sistem de filtrare care ar risca să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit, ar fi incompatibilă cu dreptul la libertatea de exprimare și de informare, garantat la articolul 11 din cartă, și nu ar respecta justul echilibru dintre acesta și dreptul de proprietate intelectuală

Asociația pentru Tehnologie și Internet a condamnat, încă din 2019, mecanismul prin care platformele devin responsabile pentru a preveni încărcarea de material care ar încălca drepturile de autor. Responsabilitatea ar împinge platformele să fie mai degrabă precaute și să filtreze conținutul cu strictețe, fără a lăsa loc de întregi categorii de proiecte artistice bazate pe excepții: satire, investigații, eseuri, reinterpretări, mashup-uri, opere în domeniul public sau altele. Practic, le impune să creeze o infrastructura de cenzură.

În prezent, fiind vorba de o directivă europeană, țările care au transpus deja acest text în legislația locală sunt obligate, in teorie, să incorporeze această nouă nuanță. Anume, trebuie să facă explicit, în legislația locală, faptul că filtrele la încărcare a conținutului trebuie implementate astfel încât să nu limiteze libertatea de exprimare. Inclusiv în România (in practică nu credem că se va realiza prea curând). Țări precum Franța, Olanda, Spania și Italia sunt nevoite să revizuiască legislația locală. Până în prezent, 11 din cele 27 de țări din Uniunea Europeană au transpus complet Directiva Copyright în legislația locală.