Leak comunicat UE – Partea 1: Cenzură și supraveghere privatizată

Articolul original în limba Engleză poate fi găsit pe site-ul EDRi, aici.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: Conform principiului proporționalității, limitări [ale drepturilor fundamentale] pot fi făcute doar dacă sunt necesare și întrunesc cerințele obiective de interes general ale Uniunii sau nevoia de a proteja drepturile și libertățile altora.

Zilele trecute, un document de lucru al Comisiei Europene a ieșit la suprafață. Acesta conține o serie de propuneri cu privire la conținutul „ilegal” sau „dăunător” care sunt extraordinar de problematice. Pe scurt, Comisia Europeană pare că vrea să renunțe complet la conceptul de stat de drept. În locul legii, reglementarea libertății de exprimare este împinsă în brațele Google, Facebook și ale altor companii similare.

În privința reglementării în domeniul audiovizual (pentru actualizarea Directivei AVMS a UE), documentul insinuează că un proiect de cercetare al EU Kids Online ar arata că „copii sunt din ce în ce mai expuși conținutului dăunător prin intermediul platformelor video online”. Proiectul de cercetare la care se face referire nu arată deloc acest lucru – cercetarea fiind făcută în legătură cu percepția copiilor asupra riscurilor și nefurnizând o analiză detaliată de-a lungul timpului în legătură cu expunerea reală a copiilor.

În privința motivației reale din spatele propunerii de privatizare a cenzurii (sub pretextul protecției drepturilor de autor), documentul vorbește despre platforme „care pun la dispoziție conținut protejat de drepturile de autor și pus la dispoziție de utilizatori”. Formularea este foarte precisă. În timp ce Directiva E-Commerce protejează de răspundere companiile de găzduire care găzduiesc în mod pasiv conținut pentru utilizatorii lor, „a pune la dispoziție” este un mod activ de utilizare a conținutului pentru care posesorul de drepturi are „dreptul exclusiv de a permite sau interzice orice comunicație către public”. Prin urmare, orice „punere la dispoziție” de către platforme online fără un acord prealabil al posesorului de drepturi ar fi o încălcare a dreptului de autor și platforma ar fi răspunzătoare pentru acest lucru. În această situație, singura soluție pentru platformele online ar fi verificarea prealabilă a întregului conținut încărcat de către utilizatori, filtrarea și/sau ștergerea conținutului în cazul apariției oricărei îndoieli. Platformele online oricum deja șterg cantități vaste de conținut complet legal încărcat de către utilizatori, astfel încât această schimbare ar provoca o înrăutățire și mai pronunțată a situației.

De asemenea, Comisia Europeană dorește ca marile monopoluri online să ia măsuri „mai eficiente” pentru a proteja „valori sociale cheie”. Mai eficiente în comparație cu ce? Care valori? Sub controlul cui? Urmând ce reguli? Niciun fel de reguli, dacă e să ne luăm după Comisia Europeană – totul ar trebui făcut prin „măsuri eficiente voluntare”. Cum ar funcționa asta? Facebook deja a derulat experimente care arată puterea lor de manipulare a alegerilor, de manipulare a dispoziției utilizatorilor și chiar de manipulare a celor care lucrează într-o clădire anume. Nu sunt luate în calcul nici un fel de reguli pentru a ține sub control astfel de comportamente.

Ce este și mai remarcabil este că această abordare nu este propusă ca urmare ignoranței Comisiei, din greșeală – textul face referire explicită la situații în care „informația este filtrată folosind algoritmi, sau manipulată folosind proceduri opace de moderare”. Cum va fi tratat acest risc la „valorile noastre sociale cheie”? După părerea lor, acest lucru va se va face prin asigurarea „non-discriminării, sau prin asigurarea accesului echitabil și non-discriminator la informație”… când accesul la informație este „manipulat prin proceduri opace de moderare”. Această contradicție țipătoare nu pare a fi evidenta persoanei sau persoanelor care au redactat acest text.

Comisia mai remarcă faptul că platformele online sunt îngrijorate că ar putea deveni răspunzătoare pentru conținutul ilegal al utilizatorilor dacă ar implementa sisteme proactive de supraveghere. Prin urmare, Comisia sugerează că este nevoie de măsuri care să „asigure” companiile pentru a le „permite să ia astfel de măsuri responsabile”.

Din păcate, există dovezi clare că întregul text este un exemplu de pus carul înaintea boilor, creând dovezi pornind de la politici în loc de politici pornind de la dovezi. Aceasta reiese în mod evident din afirmația că extinderea anumitor obligații asupra platformelor online „a fost confirmată de răspunsurile la consultările pentru Revizuirea Pachetului Telecom și pentru Revizuirea Directivei ePrivacy”. Consultarea publică pentru Directiva ePrivacy încă nu s-a terminat și a fost lansată cu doar două săptămâni înaintea apariției acestui document – așadar nu a confirmat încă nimic. La fel, textul face referire la „succesul” Forumului Internet pentru „auto-”reglementare pentru terorism și limbaj instigator la ură condus de Comisie, deși acel proiect nu a produs nimic în afară de câteva comunicate de presă.

Pe scurt: Valoarea sociala cheie a limitărilor previzibile și responsabile ale drepturilor fundamentale este în primejdie. Mutilând dovezi pentru a se potrivi cu politici deja alese, Comisia Europeană pare foarte dornică să se asigure că monopolurile online monitorizează toate activitățile online, că iau măsuri pentru a îndepărta orice fel de conținut care le poate crea probleme legale și că iau măsuri extrajudiciare pentru a „proteja” „valori sociale” nespecificate și nedefinite. În loc de legi, vom avea termeni și condiții. În loc de responsabilitate, vom avea cenzură lipsită de orice responsabilitate instituită de un sistem unde, folosind cuvintele Comisiei, „informația este filtrată folosind algoritmi sau manipulată prin proceduri opace de moderare”

Toate acestea, speră Comisia, vor crea „cadrul corect pentru încrederea utilizatorilor, inovație și crearea de valoare în Europa”.