Cine supraveghează pe supraveghetori?

Am pornit un proiect de explorare a folosirii camerelor de supraveghere în spațiul public românesc, în colaborare cu Centrul pentru Inovare Publică (CIP), Centrul de cercetare în etică aplicată (CCEA) și Panorama.ro (partener media). Ieri seara (5 mai 2022), am participat la o discuție în cadrul seriei de Dezbateri CCEA și am setat așteptări și entuziasm pentru materialele care urmează să fie publicate.

Evenimentul a început cu o trecere în revistă a informațiilor pe care le-am adunat, până în prezent, prin cereri în baza legii 544/2001 pentru accesul la informație cu caracter public. Am trimis 47 de cereri, către reședințele de județ, sectoarele din București și orașe mari.

Cele mai interesante întrebări din solicitările de acces la informație cu caracter public trimise:

• câte camere sunt în administrarea Primăriei sau a instituțiilor aflate în subordinea acesteia;
• care e amplasarea exactă a camerelor (de preferat exprimată prin coordonate GPS);
• câte zile sunt stocate datele;
• dacă Primăria deține sisteme de recunoaștere facială sau drone.

Am primit răspunsuri de la toate autoritățile contactate, cu 3 excepții: Brăila, Suceava și Miercurea Ciuc. Răspunsul Primăriei Sector 4 a fost o reală surpriză - aceasta declară că nu administrează deloc camere, nici prin Poliția Locală. 

Deși am cerut răspunsurile într-un format editabil, le-am primit doar în unele cazuri. Cel mai succint motivat răspuns pentru refuzul de a trimite răspunsul în format editabil a urmat principiul "Dacă legea nu prevede formatul editabil, nu vă dăm". În privința amplasării camerelor, 10 autorități ne-au dat coordonatele GPS, iar altele au folosit exprimări mult mai literare, precum "intersecția X colț cu Y". 

Cele mai multe camere de supraveghere în spațiul public sunt în Cluj-Napoca (854). Pe locul doi se află Primăria Sector 3 (712), iar pe locul trei, Oradea (560).

An extras din SICAP datele despre achizițiile făcute pentru supravegherea video a spațiului public. Am filtrat și curățat datele, iar rezultatul este o listă de 8.611 de achiziții, însumând 38 de milioane de euro, cheltuiți în total între 1 ianuarie 2019 - 17 martie 2022.

A doua surpriză a venit când acest set de date ne-a arătat faptul că instituțiile din comunele din România constituie 74% din fondurile cheltuite. Pe primul loc, în topul investițiilor în supravegherea video a spațiului public se află comuna Găneasa din Ilfov, care a cheltuit, în total, 200 de mii de euro.

Discuția s-a mutat în sfera legislativă, iar Bogdan Manolea (ApTI) a început prin a aminti că GDPR (si decizia ANSDPCP) impune operatorului care face o prelucrare a datelor cu caracter personal care poate să genereze riscuri suplimentare să facă o analiză de impact pentru a determina dacă această prelucrare e necesară și proporționala cu scopul. De altfel și ghidul autoritatii pentru asociatiile de proprietari stabilește că durata maximă de stocare a datelor cu caracter personal în format video nu ar trebui sa fie mai mare de 30 de zile. În toate răspunsurile pe 544/2001, Primăriile contactate au susținut că acesta este intervalul după care șterg datele stocate. Însă, conform acelorași norme de implementare pentru CCTV (Ghidul EDPB 3/2019), o perioadă de stocare care depășește 72 de ore ar trebui să fie însoțită de o argumentare solidă a motivului pentru care datele trebuie păstrate.

În datele din SICAP am descoperit body cam-uri (camere video care se poartă atașate direct pe trupul unei persoane) în mai multe orașe și comune. Bogdan amintește că, în momentul de fața, ele sunt reglementate doar de legea care privește poliția din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar folosirea lor la poliția locală nu ar fi, deci, permisă, existând și o decizie a Autorității din 2020 care a declarat ilegala folosirea body-cam-urilor de Poliția locală din Cluj-Napoca.

Faptul ca există o lege, nu înseamnă ca alte măsuri de protecție suplimentare nu sunt necesare - sindicatul Europol s-a opus, în 2022, folosirii continue de body cam-uri de către poliție susținând că acest lucru ”va genera noi abuzuri din partea unora dintre şefi care sunt ancoraţi în era comunismului cu norme de amenzi sau persoane legitimate”.

Constantin Vică (CCEA) a încheiat segmentul de prezentări din cadrul dezbaterii cu nuanțe de etică și de analiză sociologică.

Când știu că sunt supravegheați, oamenii sunt tentați să simuleze un comportament responsabil. Dar asta nu implică o responsabilizare a acelei persoane. [...] Indivizii dintr-o dată o sa-și dea seama că traiesc într-un spatiu public unde puterea supravegherii depăsește puterea normei. [...] Supravegherea ar putea duce pe termen lung la o reducere a socializării și a interacțiunii autentice între oameni. Interactiunea e bazată destul de mult pe norme informale, care variază de la grup de oameni la grup de oameni. [...] Practic, supravegherea duce la o desocializare a spatiului public.

Constantin a revenit în completarea zonei tehnice a supravegherii video a spațiului public și a amintit că volumul imens de date personale stocate de instituții este expus oricând unui hack / unei breșe informatice.

Proiectul de analiză și explorare a datelor despre supraveghere continuă. Toate datele folosite vor fi făcute publice, în format editabil. Dacă vreți să citiți despre următoarele etape și despre alte noutăți din sfera de drepturi civile digitale, hai pe canalul de Telegram ApTi.