Principii internaționale privind aplicarea drepturilor omului în cazul supravegherii comunicațiilor

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.15

În contextual actual, este necesară o actualizare a modului în care înțelegem legislația privind drepturile omului, astfel încât să reflecte tehnologiile și tehnicile moderne de supraveghere. Nimic nu poate demonstra mai bine urgența acestei situații decât recentele dezvăluiri care au confirmat supravegherea în masă a indivizilor nevinovați din întreaga lume.

Pentru a atinge acest obiectiv, au fost elaborate Principiile internaționale privind aplicarea drepturilor omului în cazul supravegherii comunicațiilor. Principiile articulează ceea ce legislația internațională privind drepturile omului – care este obligatorie pentru fiecare stat din lume – impune guvernelor în era digitală. Ele reflectă, totodată, un consens global tot mai larg asupra faptului că tehnicile moderne de supraveghere au mers prea departe și trebuie să fie moderate. Aceste principii oferă oamenilor din întreaga lume o serie de puncte de referință pe care să le poată folosi pentru a evalua propriile sisteme legale și pentru a promova schimbarea acestora.

Principiile sunt rezultatul a mai mult de un an de consultări între societatea civilă și experți în tehnologie și în domeniul vieții private și au fost deja semnate de peste o sută de organizații din întreaga lume. Procesul a fost coordonat de către Privacy International, Access și Electronic Frontier Foundation.

Publicarea acestor principii a avut loc la scurt timp după prezentarea unui raport al Raportorului Special ONU pentru Libertatea de Opinie și Exprimare, care detaliază utilizarea extinsă, de către state, a măsurilor de supraveghere a comunicațiilor, aratând că astfel de măsuri subminează în mod grav capacitatea cetățenilor de a se bucura de viața privată, de a se exprima în mod liber și de a beneficia de a alte drepturi fundamentale ale omului. În plus, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Nivay Pillay, a subliniat, recent, importanța aplicării garanțiilor democratice și a standardelor privind drepturile omului în cazul activităților de supraveghere și de aplicare a prevederilor legale.

„Deși preocupările privind securitatea națională și activitățile infracționale pot justifica o utilizare excepțională și restrictivă a programelor de supraveghere, supravegherea fără garanții adecvate privind protecția dreptului la viață privată riscă să aibă un impact negativ asupra exercitării drepturilor omului și libertăților fundamentale”, a declarat Pillay.

Principiile vizează:

• legalitatea măsurilor de limitare a dreptului la viață privată;
• scopul legitim: măsurile de supraveghere trebuie să fie premise doar atunci când autoritățile publice îndeplinesc un scop legitim care corespunde unui interes legal important și necesar într-o societate democratică;
• necesitatea: măsurile de supraveghere trebuie să fie limitate la ceea ce este strict necesar pentru realizarea unui interes legitim;
• caracterul adecvat: măsurile de supraveghere trebuie să fie adecvate pentru realizarea obiectivului legitim specific identificat;
• proporționalitatea: atunci când sunt luate decizii privind aplicarea unor măsuri de supraveghere, trebuie analizate beneficiile unor astfel de măsuri, față de efectele negative pe care acestea le-ar putea avea asupra drepturilor indivizilor;
• deciziile referitoare la măsurile de supraveghere trebuie luate de către oautoritate judecătorească imparțială și independentă;
•  un proces echitabil: statele trebuie să respecte și să garateze drepturile omului, asigurându-se că procedurile legale care guvernează orice interferență cu drepturile omului sunt prevăzute în lege, sunt aplicate și sunt disponibile publicului general;
• notificarea utilizatorilor: indivizii trebuie notificați în legătură cu existența unei decizii care autorizează supravegherea comunicațiilor;
• transparență: statele trebuie să fie transparente în legătură cu utilizarea și domeniul de aplicare al tehnicilor de supraveghere a comunicațiilor;
• controlul public: statele trebuie să stabilească mecanisme independente de control care să asigure transparență și responsabilitate în ccea ce privește activitățile de supraveghere a comunicațiilor;
• integritatea comunicațiilor și sistemelor: pentru a asigura integritatea, securitatea și confidențialitatea sistemelor de comunicații, statele nu trebuie să oblige furnizorii de servicii sau producătorii de hardware și software să încorporeze aplicații de monitorizare sau supraveghere în sisteme sau să colecteze și să rețină anumite informații exclusiv în scopul supravegherii impuse de stat;
• garanții în cazul cooperării internaționale:acordurile încheiate între state trebuie să garanteze faptul că, în cazurile în care legislațiile mai multor state pot fi aplicabile activităților de supraveghere a comunicațiilor, este aplicat standardul care asigură cel mai ridicat nivel de protecție pentru indivizi;
• garanții împotriva accesului ilegal:statele trebuie să adopte legi care să incrimineze supravegherea ilegală a comunicațiilor de către actori publici și privați.

În perioada următoare, grupuri din întreaga lume vor folosi aceste principii pentru a pleda în favoarea schimbării modului de interpretae  a legilor actuale și de elaborarea a noilor legi.

Încurajăm susținătorii dreptului la viață privată, organizațiile pentru drepturile omului, comunitatea academică și alți membrii ai societății civile să susțină aceste principii și să le semneze.

Pentru a vă exprima susținerea, puteți trimite un e-mail la eff punct org sau puteți vizita https://www.necessaryandproportionate.org/about

Informații suplimentare:

• Towards international principles on communications surveillance (21.11.2012)
• Spies Without Borders Series: Using Domestic Networks to Spy on the World (8.06.2013)

(Articol de Katitza Rodriguez - Electronic Frontier Foundation, SUA, membru EDRi)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0