Directiva

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.1

Quintessenz, organizație din Austria membră a EDRi, a dezvăluit un document intern elaborat de către Comisa Europeană în scopul informării DAPIX, grupul de lucru al Consiliului privind schimbul de informații și protecția datelor, în legătură cu rezultatele consultărilor organizate în aprilie 2011 în legătură cu reforma Directivei privind reținerea datelor. Documentul prezintă o serie de chestiuni referitoare la Directivă pe care Comisia dorește să le abordeze astfel încât Directiva să apară într-o lumină mai bună. Comisia recunoaște faptul că “este menținută percepția potrivit căreia există puține dovezi, la nivelul UE și la nivel național, în legătură cu valoarea atât a reținerii datelor din perspectiva securității publice și justiției penale, cât și a alternativelor care au fost luate în considerare. La finalul documentului apare și o întrebare: “Care sunt cele mai eficiente modalități de a demonstra valoarea reținerii datelor în general și a Directivei, în sine?”

Originea „percepției” potrivit căreia există puține dovezi în legătură cu valoarea Directivei este arătată în declarația Comisiei referitoare la faptul că 11 din cele 27 de state membre au furnizat date care pot fi utilizate pentru a sublinia valoarea adăugată a Directivei. Incertitudinile juridice care au fost trecute cu vederea în timpul procesului de elaborare a Directivei generează acum o serie de probleme pentru Comisie.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.19

În data de 4 octombrie 2011, în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile a Parlamentului European a avut loc o audiere pe marginea Propunerii de directivă privind atacurile împotriva sistemelor informatice. Audierea, la care a participat şi EDRi, alături de Chaos Computer Club (membru EDRi din Germania), a fost organizată de către euro-parlamentarii germane Monika Hohlmeier (EPP), responsabil pentru propunerea de directivă în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile şi Christian Ehler (EPP), responsabil pentru elaborarea avizului Comisiei pentru industrii, cercetare si energie.

Propunerea de directivă constituie, în mare parte, o reunire a prevederilor Convenţiei privind criminalitatea informatică a Consiliului Europei (2001) şi ale Deciziei cadru a Consiliului UE privind atacurile împotriva sistemelor informatice (2005). Printre cele câteva prevederi suplimentare incluse în textul propunerii se numără sancţiunile penale şi introducerea “circumstanţelor agravante”.

În discursul său, reprezentantul Chaos Computer Club, Florian “Scusi” Walther, a vorbit despre faptul că noua directive va avea, probabil, un impactul pozitiv limitat , menţionând că principala problemă este reprezentată de programele informatice avariate şi de practicile inadecvate de securitate şi că eforturile de îmbunătăţire a securităţii trebuie îndreptate în direcţia soluţionării acestei probleme.

Ca urmare a noii propuneri a Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale de reglementarea a pastrarii datelor de trafic informational de catre operatorii de comunicatii electronice, patru organizatii non-guvenamentale (ApTI, APADOR-CH, Activewatch si CJI) participante si la dezbaterea publica organizata de catre MCSI la sfarsitul lui iulie 2011 constata ca problema fundamentala - respectarea dreptul la viata privata, asa cum a fost deja statuat de decizia Curtii Constitutionale 1258/2009 -   nu este rezolvata de catre prezentul proiect, astfel incat opinia noastra este ca prezentul proiect ar trebui declarat neconstituţional de catre Curtea Constitutionala a Romaniei.

Mai jos aveti opiniile detaliate ale organizatiilor cu privire la aspectele principale si detaliate referitoare la noul proiect propus.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.14

În condiţiile în care viitorul reţinerii datelor pare incert, membrii conservatori ai Parlamentului german solicită cu insistenţă Ministerului Justiţiei să adapteze legislaţia naţională la prevederile actuale ale directivei, în timp ce liberalii şi verzii doresc o restricţionare a posibilităţii de stocare a informaţiilor.

În martie 2010, Curtea Constituţională germană declara nulă legea de transpunere a directivei, care solicita reţinerea datelor pentru o perioadă de şase luni şi impunea distrugerea datelor deja colectate. Acum i se solicită din nou Ministrului Justiţiei să “îşi facă treaba” şi să elaboreze un nou proiect de lege care să corespundă prevederilor directivei europene. Peter Altmaier, membru al grupului conservator (CDU) din Parlamentul german, consideră că trebuie să fie găsită o soluţie care să satisfacă atât condiţiile impuse de UE, cât şi cerinţele Curţii Constituţionale.

Directiva este, însă, considerată defectuoasă chiar şi de către reprezentanţii germani în Parlamentul European: “Directiva privind reţinerea datelor a fost discutabilă în momentul în care a fost adoptată, acum cinci ani, şi rămâne discutabilă şi în prezent”, spune Alexander Alvaro, MEP german liberal, care consideră că, deşi agenţiile guvernamentale şi cele responabile cu aplicarea legii în Germania au nevoie de “instrumentele şi resursele necesare pentru a stopa şi împiedica acte de terorism, Uniunea Europeană trebuie să respecte viaţa privată a cetăţenilor săi”. Alvaro atrage atenţia asupra raportului Comisiei Europene privind evaluarea directivei, raport care subliniază o serie de aspecte îngrijorătoare privind protecţia vieţii private şi dezvăluie practicile defectuoase şi inconsistente de reţinere a datelor, care ridică serioase probleme referitoare la eficienţa, necesitatea şi proporţionalitatea prevederilor directivei.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (text în română şi engleză). Textul iniţial al propunerii solicita, în art.21, introducerea obligatorie, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a măsurilor de blocare a conţinutului online ilegal (fără să existe menţiuni referitoare la tehnologiile de blocare ce urmau să fie folosite). Textul explicativ al propunerii de Directivă (“recitalul” 13) încuraja statele membre să determine furnizorii de Internet să implementeze măsuri de blocare în afara unui cadru legal (“sustinerea şi stimularea elaborării voluntare, de către furnizorilor de servicii Internet, de coduri de conduită şi ghiduri referitoare la măsuri de blocare a accesului la astfel de pagini de Internet”).

Propunerea a fost discutată atât la nivelul Consiliului European, cât şi la nivelul Parlamentului European, şi, ca urmare a opiniilor divergente ale celor două instituţii (vezi textele propuse de Consiliu şi de Parlament), au fost iniţiate negocieri între instituţiile europene în scopul elaborării unui text care să fie agreabil pentru toate părţile.

Textul provizoriu (în engleză aici şi în română - traducere neoficială - mai jos) adoptat în urma acestor negocieri elimină obligaţia ca statele membre să introducă măsuri de blocare. Însă, având in vedere că anumite state deja au implementat sisteme de blocare, cel mai bun compromis la care s-a putut ajunge a fost admiterea faptului că statele membre “pot” adopta soluţii de blocare, cu respectarea anumitor măsuri de protecţie. Textul explicativ însă creează confuzie. Pentru cei care doresc să ignore prevederile Cartei Europene şi Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, textul menţionează faptul că  prevederile Directivei  “nu aduc atingere acţiunilor voluntare iniţiate de către industria Internet”. Nu se explică însă ce se înţelege prin “voluntare” sau la ce fel de acţiuni se face referire. Se mai precizează şi că blocarea poate fi “bazată pe diverse tipuri de acţiuni publice, fie ele legislative, ne-legislative, juridice sau de altă natură”. Pentru cei care doresc să se respecte prevederile art.52 ale Cartei şi art.8 şi 10 ale Convenţiei, în special cele referitoare la faptul că orice restricţionare a drepturilor fundamentale, precum dreptul la comunicare şi la viaţă privată, trebuie să fie bazată pe prevederi legale, textul explică faptul că “statele membre trebuie să se asigure că oferă utilizatorilor şi furnziorilor de servicii un nivel adecvat de predictibilitate şi securitate legală”. Acest text sugerează faptul că ar fi necesar un nivel de control mult mai ridicat decât cel care există în prezent în anumite state europene unde blocarea se face fără nicio bază legală (Suedia şi Danemarca, spre exemplu).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.7

Directiva privind reţinerea datelor a fost adoptată în 2006 în circumstanţe controversate. Art.15 al Directivei obligă Comisia Europeană să transmită Parlamentului şi Consiliului, cel târziu la 15 septembrie 2010, un raport de evaluare a Directivei şi a impactului acesteia asupra operatorilor economici şi consumatorilor.