Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale: ce s-a întâmplat și ce înseamnă pentru Internet

Posted on: 20 December 2012
By: Redacția ApTI

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.24

După două săptămâni de negocieri intense, Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (WCIT) a adoptat o versiune revizuită a Regulamentelor privind Telecomunicațiile Internaționale (ITR), un tratat controversat care a fost văzut de mulți ca o încercare a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) și a statelor sale membre de a prelua controlul asupra Internetului.

Conferința a fost considerată drept un succes de către cele 89 de state membre ale UIT care au semnat tratatul revizuit. Între timp, alții au atras atenția asupra faptului că această conferință nu a reușit să genereze consensul statelor membre, astfel că 55 dintre acestea, inclusiv Canada, Statele Unite, Australia, Marea Britanie și alte câtva state europene, nu au semnat tratatul.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Dubai? În mod clar, punctul central al negocierilor l-a constituit întrebarea dacă Regulamentele ar urma să acopere și Internetul și chestiuni de politici publice referitoare la Internet. În pofida asigurărilor repetate ale Secretarului General al UIT, Dr Hamadoun Toure, referitoare la faptul că Regulamentele nu vizează Internetul sau guvernanța Internetului, a fost clar faptul că delegații s-au găndit la Internet în momentul în care au discutat despre Preambulul Regulamentelor și despre alte prevederi referitoare la spam și securitate.

După o săptămână de impas, lucrurile s-au oprit atunci când delegația Iranului a solicita un vot cu privire la includerea „dreptului statelor membre de a accesa servicii de telecomunicații internaționale” în Preambulul Regulamentelor. Propunerea a fost făcută în momentul în care delegațiile discutau despre includerea unui text referitor la drepturile omului în același Preambul. Amendamentul a fost adoptat cu 77 de voturi pentru, 33 împotrivă și 8 abțineri. Pentru multe state membre occidentale, acest moment a reprezentat punctul culminant, pe fondul îngrijorărilor referitoare la alte prevederi și la rezoluția controversată referitoarela Internet, inclusă într-un „pachet” propus de către Președintele WCIT, Mohamed Nasser Al Ghanim (Emiratele Arabe Unite).

Președintele a subliniat de mai multe ori faptul că respectivul „pachet” reprezenta un text de compromis, care avea scopul de a conduce la un „echilibru delicat” între diferitele interese. „Pachetul” introducea o referire la „obligațiile privind drepturile omului” în Preambului Regulamentelor, parțial cu scopul de a liniști îngrijorările referitoare la potențialele implicații negative pentru libertatea de exprimare și dreptul la viață privată care ar fi putut să apară ca rezultat al prevederilor privind securitatea și spamul. O altă clauză clarifica faptul că Regulamentele nu abordează chestiuni legate de conținut în ceea ce privește serviciile de telecomunicații internaționale.

Însă aceste elemente nu au reușit să abordeze principala obiecție ridicată de câteva state membre, în frunte cu SUA, potrivit căreia spamul aducea în discuție chestiuni legate de conținut, fiind astfel în contradicție cu noua clauză care excludea conținutul din domeniul de aplicare al Regulamentelor. Mai mult, au existat nenumărate îngrijorări referitoare la limbajul vag folosit în art.5A cu privire la „securitatea rețelei”, vazut de către mulți ca modalitate de legitimizare a practicilor de cenzură și de supraveghere întreprinse de către state membre. În cele din urmă „Rezoluția referitoare la Internet” s-a dovedit a fi o problemă specială pentru statele ne-semnatare, printre altele și din cauza nodului în care a fost adoptată. Rezoluția privind „promovarea unui mediu favorabil pentru o mai mare creștere a Internetului” a fost inclusă ca parte a unei înțelegerii prin care termenul „Internet” urma să nu fie inclus în textul tratatului, ci într-o rezoluție.

În 13 decembrie, Președintele a surprins o parte dintre delegatii prin adoptarea Rezoluției, după ce „a luat temperatura sălii” – fără vot – cu doar câteva minute înainte de închiderea sesiunii plenare, în primele ore ale dimineții. Deși Rezoluția nu este obligatorie, textul subliniază rolul statelor membre în procesele de elaborare a politiclor referitoare la Internet, în detrimentul modelului multilateral (multistakeholder) care constituie elementul marcant al guvernanței Internetului. De asemenea, Rezoluția extinde mandatul UIT dincolo de competența sa tehnică tradițională, inlcuzând chestiuni de politici publice referitoare la Internet, în pofida asigurărilor date de Secretarul General. Introducerea unui „drept al statelor membre de a accesa servicii de telecomunicații internaționale” a fost picătura care a umplut paharul. Intrucât dezbaterea a avut loc în contextul unei discuții privind drepturile omului, amendamentul a fost văzut de către mulți ca o încercare de a legitimiza controlul statelor asupra Internetului. Însă realitatea poate fi ceva mai complexă. S-a discutat despre faptul că acest drept ar putea fi folosit pentru a obliga furnizorii de aplicații, conținut și servicii Internet să furnizeze servicii către anumite organizații și în anumite teritorii, chiar dacă nu doresc acest lucru.

Deși se află sub standardele intrenaționale privind libertatea de exprimare, „pachetul” propus de Președintele Conferinței a fost acceptabil, ca text de compromis. Regulamentele rămân un document de nivel înalt, termenul „Internet” nu apare în textul principal al tratatului, și unele propuneri controversate, precum propunerea ETNO, au fost evitate. Regulamentele conțin și o referire la drepturile omului, un lucru neobișnuit, dar binevenit, pentru un tratat privind telecomunicațiile.În același timp, limbajul vag al prevederilor referitoare la securitate și spam ar putea fi folosite pentru a da legitimitate internațională restricțiilor privind libertatea de exprimare și viața privată online. Rezoluția referitoare la Internet a fost inacceptabilă din punct de vedere politic și afectată în mod iremediabil de procesul nesatisfăcător prin care a fost adoptată (deși a reieșit mai târziu că acest proces este o practică obișnuită a UIT, menită să contribuie la realizarea consensului). Intr-un climat de neîncredere cu privire intențiile reale ale anumitor state membre și ale UIT, au fost exprimate rezerve serioase față de acordul revizuit. Reprezentantul Marii Britanii a declarat la final că „delegația mea a venit să lucreze pentru revizuirea Regulamentelor privind Telecomunicațiile Internaționale. Dar nu cu orice preț. Nu putem semna un acord prost care nu aduce niciun serviciu nimănui și care nu face pe nimeni fericit.”

Noile Regulamente vor afecta în vreun fel Internetul, așa cum îl cunoaștem? Pare puțin probabil, cel puțin în momentul de față. În același timp, diviziunea dintre statele care au semnat acordul și cele care nu l-au semnat ilustrează în mod clar viziunile diferite cu privire la viitorul Internetului și la furnizarea de servicii de telecomunicații. Conferința le-a permis statelor în curs de dezvoltare să își exprime îngrijorările referitoare la creșterea gradului de acces la Internet.

Privind înainte, este clar că astfel de îngrijorări vor trebui să fie recunoscute și abordate în diversele foruri multilaterale în cadrul cărora se discută politici referitoare la Internet. Pe măsură ce UIT încearcă să-și afirme relevanța în discuțiile privind politici referitoare la Internet (în special în domeniul criminalității informatice), susținătorii Internetului trebuie să ceară în continuare o mai mare transparență a acestei organizații, în conformitate cu modelul multilateral al guvernanței Internetului. Aceste schimbări sunt vitale și trebuie să fie implementate cât mai curând, având în vedere că sunt planificate alte întâlniri, înainte de Summitul Global privind Societatea Informațională (WSIS+10), care vor contura dezbaterile asupra rolului guvernelor și al UIT

Informații suplimentare: