propunere

ACTUALIZARE 2:

MCSI a amânat dezbaterea pentru 27 aprilie, ora 12:00. Dezbaterea va putea fi urmărită live online.

ACTUALIZARE 1:

MCSI a anunțat că în 24 aprilie va avea loc întâlnirea în care se vor discuta rezultatele chestionarului pe care l-au aplicat și principiile pe baza cărora va fi redactat proiectul de lege privind reglementarea domeniilor ".ro".

Chestionarul propus de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale la finalul lunii ianuarie 2017 a atins o serie de aspecte importante legate de reglementarea numelor de domenii .ro și a strâns mai multe comentarii de la diverși actori interesați. În același timp, considerăm că o serie de aspecte cheie și principii generice legate de o viitoare reglementare trebuie să fie luate în considerare de către orice instituție publică care lucrează pe acest subiect.

Scopul reglementării trebuie să fie crearea unui domeniu național .ro de încredere pentru întreaga comunitate de Internet românească, astfel încât orice persoană fizică sau juridică din România să fie interesată în primul rând de înregistrarea unui domeniu .ro pentru activitățile online. În acest context considerăm că următoarele principii trebuie să fie la baza reglementării domeniilor .ro.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.17

În ultimii ani, comisarul european Neelie Kroes, care a susținut, inițial, neutralitatea Internetului, a cedat constant în fața presiunilor venite din partea marilor companii telecom, schimbându-și poziția de la protejarea neutralității Internetului la amenințarea ei. O propunere de regulament facută publică în data  de 11 septembrie 2013 confirmă această schimbare de poziție.

La Quadrature du Net și alte organizații similare au acuzat-o pe Kroes că, prin propunerea de regulament privind reforma pieței telecom din cadrul Uniunii Europene, distruge neutralitatea Internetului, deși pretinde că o protejează. Într-o versiune anterioară neoficială a propunerii comisarului Neelie Kroes pentru noile reguli telecom, „neutralitatea Internetului” a fost eliminată dintr-un loc în care fusese menționată anterior.

 „Comisia ar acorda companiilor telecom libertatea de a încheia acorduri comerciale cu mari furnizori de conținut precum Google sau Facebook pentru a prioritiza traficul lor de date în Internet. O astfel de „preluare a puterii” de către companiile private ar face ca restul cetățenilor și inovatorii nou-intrați pe piață să aibă acces la un Internet mai lent, ceea ce ar avea efecte dezastruoase pentru libertate și inovare online”, a afirmat  Jérémie Zimmermann, purtător de cuvânt al La Quadrature du Net.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.14

Săptămâna trecută, o versiune internă a unei propuneri de regulament pentru o „piață telecom unică” a apărut, neoficial, în Bruxelles. EDRi a publicat o reacție inițială la acest document. Dar care sunt detaliile acestui text șice înseamnă? Propunerea este o combinație mixtă de măsuri existente reformulate și o listă ciudată de chestiuni distincte care variază de la gestionarea spectrului la tarifele de roaming.

Un aspect important al acestei propuneri de regulament, după cum a anunțat anterior Neelie Kroes, vice-președinte al Comisiei Europene și comisar pentru Agenda Digitală, este reprezentat de o  „garanție” legislativă a neutralității Internetului – care încearcă, simultan, să „garanteze neutralitatea Internetului” și să permită, în același timp, tipuri de „servicii premium noi” care ar submina neutralitatea Internetului.

Mai întâi aspectele pozitive:

• armonizare: Comisia a ales să propună un regulament ca instrument legislativ, ceea ce înseamnă că ar permite o mai multă armonizare a pieței unice digitale.

ApTI a fost invitată astăzi la dezbaterile Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor asupra propunerii legislative privind colectarea și stocarea datelor necesare identificării clienților serviciilor de comunicații electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.

Propunerea legislativă, aflată în dezbaterea Parlamentului încă din decembrie 2011, stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a colecta şi stoca datele necesare identificării utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite (prepay).

În punctul de vedere transmis Comisiei şi prezentat în cadrul şedinţei de astăzi, ApTI s-a pronunţat pentru respingerea propunerii legislative, subliniind următoarele aspecte:

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.1

Comisia Europeană a anunțat că va iniția o propunere de Directivă privind Strategia de securitate cibernetică; schița acestei propuneri, care circulă la Bruxelles în această perioadă, pare complet greșită.

Prin această directivă, Comisia întenționează să poziționeze ENISA în centrul unei rețele care să funcționeze ca sistem de alertă timpurie pentru lucrurile rele care se întâmplă pe Internet, ceea ce este un lucru bun. Partea rea constă în faptul că, în loc să acționeze ca și catalizator pentru organele polițienești, organismele CERT și furnziorii de servicii, ENISA încearcă că creeze o rețea clasificată de agenții militare și de informații.

Este adevărat că mulți cetățeni ai Uniunii Europene au suferit de pe urma fraudelor online și că posibilitatea de a obține despăgubiri în astfel de cazuri variază semnificativ la nivelul UE (chestiune abordată recent în lucrarea „The Costs of Cybercrime"). Însă politicile adecvate pentru abordarea acestor chestiuni sunt deja cunoscute și includ: armonizarea și îmbunătățirea protecției consumatorului, consolidarea cooperării polițienești, notificarea cazurilor de încălcare a securității și o politică prin care industria să furnizeze și să certifice echipamente conectabile la rețea care sunt sigure în mod implicit („by default”). Astfel de măsuri intră în mod clar în competența UE și unele dintre ele sunt deja implementate, cum ar fi prevederile referitoare la notificarea încălcării securității din propunerea de Regulament privind protecția datelor sau noul Centru European pentru Criminalitate Cibernetică. Aceste propuneri ar trebui urmărite și implementate cu rigurozitate.

Însă propunerea de directivă reprezintă o încercare de a militariza securitatea în spațiul cibernetic. Lucru care se întâmplă deja în câteva state membre; spre exemplu, Marea Britanie a alocat 640 milioane de lire (aproximativ 770 milioane de euro) pentru securitatea cibernetică, pentru perioada 2011-2015, însă GCHQ (agenția britanică de informații) a obținut 59% din această sumă. Poliția, care are, de fapt, responsabilitatea prinderii infractorilor, a primit suma aproape nesemnificativă de 5 milioane de lire (aproximativ 6 milioane de euro) pe an. Astfel, în loc să aloce poliției resursele de care are nevoie pentru a prinde și pedepsi infractorii din spațiul cibernetic, guvernul britanic a decis să direcționeze cea mai mare parte a banilor către spioni, astfel încât aceștia să poată comite și mai multe infracțiuni cibernetice (chiar dacă în alte țări).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.20

În data de 15 octombrie 2012, Ministerul olandez pentru justiție și securitate a propus acordarea unor noi puteri poliției olandeze, care să îi permită să acceseze calculatoare,  să instaleze spyware, să caute și să distrugă date. Aceste puteri s-ar extinde și asupra calculatoarelor localizate în afara Olandei. Bits Of Freedom, o organizație neguvernamentală olandeză, atrage atenția asupra riscurilor inacceptabile la adresa securității informatice și solicită altor state să se opună propunerii olandeze.

Propunerea ar urma să acorde poliției olandeze puterea de a accesa calculatoare și telefoane mobile, prin intermediul Internetului, pentru:

• a instala spyware, permițând astfel poliției să preia controlul asupra calculatoarelor;
• a căuta date în calculatoare, inclusiv în calculatoare localizate în alte țări;
• a distruge date stocate în calculatoare, inclusiv în calculatoare localizate în alte țări.

Dacă locația calculatoarelor nu poate fi stabilită (de exemplu, în cazul serviciilor Tor), poliția nu trebuie să înainteze o solicitare pentru asistență juridică unui alt stat, înainte de accesarea respectivelor calculatoare. Dacă locația calculatoarelor este cunoscută, nu este clar dacă asistența juridică ar urma să fie impusă, sau doar preferată. Exercitarea acestor puteri necesită un mandat din partea unei instanțe olandeze.