reţinerea datelor

Propunere legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, înregistrată spre dezbatere la Senat la începutul lunii noiembrie 2011, a primit, în data de 16 decembrie 2011, un "punct de vedere" de la Guvern. De regulă, punctele de vedere formulate de către Guvern cu privire la o propunere legislativă sunt fie favorabile (Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative), fie nefavorabile (Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative).

În documentul transmis Senatului, Guvernul arată că există un "conflict de norme juridice": pe de o parte, obligaţia României de a transpune în legislaţia naţională Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor, şi, pe de altă parte, necesitatea respectării cerinţelor formulate în decizia Curţii Constituţionale a României din octombrie 2009 (prin care Legea nr.298/2009 privind reţinerea datelor a fost declarată neconstituţională).

În faţa acestei situaţii, Guvernul alege să nu îşi asume niciun punct de vedere, considerând că "Parlamentul este singurul în măsură să se pronunţe asupra adoptării" propunerii legislative.

Situaţia este cel puţin interesantă, dacă luăm în calcul şi faptul că textul actualei propuneri legislative privind reţinerea datelor a fost iniţial promovat ca proiect de lege iniţiat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (şi suspus consultării publice de către acesta).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23

Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene şi-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden (cauza nr. C-461/2010). Întrebarea la care Curtea de Justiție a fost solicitată să răspundă a fost dacă Directiva privind reținerea datelor și/sau articolele 3,4,5 și 11 ale Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice împiedică statele membre să permită emiterea de ordine judecătorești, în cadrul unor proceduri judiciare civile, care să oblige furnizorii de servicii de Internet să furnizeze deținătorilor de drepturi de autor informații despre abonații despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală, conform art.8 al Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. După cum este formulată, întrebarea pare să încerce să ofere, parțial, și răspunsul căutat, prin aceea că se solicită în mod explicit acceptarea presupunerii că măsura este proporțională și că au fost aduse dovezi care să demonstreze existența unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

În răspunsul său, Avocatul General arată că nu există nicio prevedere în Directiva privind reținerea datelor sau în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice care să împiedice autoritățile naționale să impună o măsură prin care să se solicite utilizarea datelor reținute pentru identificarea indivizilor, în scopul aplicării prevederilor Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Totuși, aceste informații trebuie să fie reținute cu scopul de a putea fi puse la dispoziția deținătorilor drepturilor de proprietate intelectuală, conform prevederilor legale naționale și cu respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.22

În Septembrie 2011, European Digital Rights şi alte 37 de ONG-uri (printre care şi ApTI) au transmis Comisiei Europene o scrisoare detaliată cu privire la stadiul actual al procesului de evaluare a Directivei privind reţinerea datelor – studiul de impact. Scopul scrisorii a fost acela de a oferi informaţii care să poată fi folosite de către Comisia Europeană în cadrul procesului de evaluare. În răspunsul său, Comisia admite faptul că Directiva are o serie de probleme. Fără a oferi detalii, Comisarul Malmström a răspuns că perioadele maxime de reţinere a datelor trebuie reduse şi a precizat că textul Directivei trebuie îmbunătăţit pentru a i se da mai multă claritate. Comisarul a fost de acord cu faptul că este necesară o evaluare a modului în care este respectată metodologia detaliată în “lista de verificare a drepturilor fundamentale”  şi a admis că rambursarea costurilor suportate de către furnizori reprezintă o modalitate de minimalizare a accesului la datele de trafic reţinute.

Comisarul promite îmbunătăţiri ale textului Directivei, care să rezolve două probleme: durata maximă a perioadei de reţinere a datelor şi lipsa de claritate (şi, implicit, de predicitibilitate) a Directivei. Totuşi, admiterea existenţei acestor două probleme implică şi o acceptare a faptului că există îndoieli cu privire la conformitatea actualei Directivei cu prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.19

EDRi, alături de 37 alte organizaţii neguvernamentale (printre care şi ApTI) din 14 ţări au transmis, în 26 septembrie 2011, o scrisoare către comisarii europeni Malmström, Kroes şi Reding cu privire la evaluarea şi revizuirea Directivei privind reţinerea datelor. Scopul acestei scrisori este de a oferi informaţii care să poată fi folosite de către Comisia Europeană în cadrul procesului de evaluare a legislaţiei în domeniu.

EDRi a publicat, în aprilie 2011, propriul  Raport de evaluare a Directivei privind reţinerea datelor, pentru a evidenţia deficienţele Raportului oficial al Comisiei Europene. În loc să aştepte finalizarea, de către Comisie, a următoarei etape a procesului de evaluare, Studiul de impact, EDRi a considerat că ar fi utilă în momentul de faţă prezentarea unei analize asupra a ceea ce organizaţiile societăţii civile consideră drept un set minim de chestiuni care ar trebui să fie abordate în respectivul studiu. Pentru a se evita orice confuzie, se menţionează încă de la începutul scrisorii că  singura concluzie la care poate ajunge un studiu adecvat este aceea că Directiva nu este necesară, dar este ilegală.

Scrisoarea atrage atenţia asupra faptului că la nivelul Comisiei Europene a fost deja elaborată o metodologie pentru analizarea compatibilităţii între propunerile legislative iniţiate şi drepturile fundamentale ale omului – aşa-numita “listă de verificare a drepturilor fundamentale” (fundamental rights checklist), care este parte componenţă a “Strategiei pentru o implementare eficientă, de către Uniunea Europeană, a Cartei Drepturilor Fundamentale”.

Dosar legislativ – Iniţiative legislative româneşti

Proiect de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului

• o nouă versiune a proiectului de lege publicată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;
• tabel comparativ versiunea iniţială vs versiunea nouă;
• comunicat de presă – Observaţii la proiectul de lege (ApTI, CIJ, ActiveWatch, ApadorCH).

Proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea şi completarea normelor de aplicare a legislaţiei privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

• Guvernul adoptă Hotărârea nr.823/2011 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc;
• evidenţierea prevederilor referitoare la blocarea site-urilor web.

Proiect de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare

• raport favorabil cu amendamente al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor (sunt menţinute prevederile referitoare la blocarea prin intermediul “furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice” a site-urilor web prin intermediul cărora se efectuează operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive).

Ca urmare a noii propuneri a Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale de reglementarea a pastrarii datelor de trafic informational de catre operatorii de comunicatii electronice, patru organizatii non-guvenamentale (ApTI, APADOR-CH, Activewatch si CJI) participante si la dezbaterea publica organizata de catre MCSI la sfarsitul lui iulie 2011 constata ca problema fundamentala - respectarea dreptul la viata privata, asa cum a fost deja statuat de decizia Curtii Constitutionale 1258/2009 -   nu este rezolvata de catre prezentul proiect, astfel incat opinia noastra este ca prezentul proiect ar trebui declarat neconstituţional de catre Curtea Constitutionala a Romaniei.

Mai jos aveti opiniile detaliate ale organizatiilor cu privire la aspectele principale si detaliate referitoare la noul proiect propus.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.14

În condiţiile în care viitorul reţinerii datelor pare incert, membrii conservatori ai Parlamentului german solicită cu insistenţă Ministerului Justiţiei să adapteze legislaţia naţională la prevederile actuale ale directivei, în timp ce liberalii şi verzii doresc o restricţionare a posibilităţii de stocare a informaţiilor.

În martie 2010, Curtea Constituţională germană declara nulă legea de transpunere a directivei, care solicita reţinerea datelor pentru o perioadă de şase luni şi impunea distrugerea datelor deja colectate. Acum i se solicită din nou Ministrului Justiţiei să “îşi facă treaba” şi să elaboreze un nou proiect de lege care să corespundă prevederilor directivei europene. Peter Altmaier, membru al grupului conservator (CDU) din Parlamentul german, consideră că trebuie să fie găsită o soluţie care să satisfacă atât condiţiile impuse de UE, cât şi cerinţele Curţii Constituţionale.

Directiva este, însă, considerată defectuoasă chiar şi de către reprezentanţii germani în Parlamentul European: “Directiva privind reţinerea datelor a fost discutabilă în momentul în care a fost adoptată, acum cinci ani, şi rămâne discutabilă şi în prezent”, spune Alexander Alvaro, MEP german liberal, care consideră că, deşi agenţiile guvernamentale şi cele responabile cu aplicarea legii în Germania au nevoie de “instrumentele şi resursele necesare pentru a stopa şi împiedica acte de terorism, Uniunea Europeană trebuie să respecte viaţa privată a cetăţenilor săi”. Alvaro atrage atenţia asupra raportului Comisiei Europene privind evaluarea directivei, raport care subliniază o serie de aspecte îngrijorătoare privind protecţia vieţii private şi dezvăluie practicile defectuoase şi inconsistente de reţinere a datelor, care ridică serioase probleme referitoare la eficienţa, necesitatea şi proporţionalitatea prevederilor directivei.