internet

Articol preluat din  Newsletter-ul EDRi 10.24

În urmă cu doi ani și jumătate, Comisarul European pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström propunea măsuri de blocare a accesului la Internet la nivel european, întrucât unele țări, în frunte cu Statele Unite ale Americii, nu au îndepărtat materialele online reprezentând abuzuri asupra copiilor. Săptămâna trecută, același comisar a lansat „Alianța Globală împotriva Pornografiei Infantile”, ca urmare a unei propuneri venite din partea SUA.

După propunerea inițială privind blocarea, au existat multe eșecuri referitoare la protecția copiilor în mediul online. Comisia Europeană a fost forțață în mod repetat să admită faptul că nu deține date statistice referitoare la situația existență la nivel european, deși a cheltuit milioane de euro ani de-a rândul pe proiecte de tipul „un Internet mai sigur”. Răspunzând la o întrebare parlamentară, Comisia a trebuit să recunoască faptul că (deși a finanțat linia pentru apeluri de urgență și sistemul „notificare și eliminare” – „notice and takedown”) nu deține date referitoare la „investigațiile și urmăririle penale efectuate în cazuri de publicare de materiale online cu abuzuri împotriva copiilor sau de accesare de astfel de materiale la nivelul Uniunii Europene” și nici date rezultate din activitățile liniilor de urgență pentru raportarea de abuzuri online împotriva copiilor, finanțate în cea mai mare parte a ultimei decade.

În același timp, Comisia Europeană a observat cum state vecine au dezvoltat strategii represive care utilizează „protecția copiilor” ca și justificare. Turcia a folosit „măsuri voluntare” pentru a evita obligațiile legale ale statului. Furnizorii sunt obligați să implementeze sisteme de blocare, în timp ce listele de blocare sunt alcătuite de către o comisie ne-independentă. Ne putem aștepta ca răspunsul Turciei față de decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 2012 să aibă la bază stilul european de „măsuri voluntare”, și nu o încercare de a asigura conformitatea între practicile impuse și obligațiile legale. În mod similar, Rusia a introdus un sistem general de blocare și cenzură, prin a cărui implementare sunt blocate materiale perfect legale și sigure. Am văzut cum Interpolul, o organizație care se presupune că reprezintă aproape toate forțele polițienești din lume, alocă resurse pentru a menține o listă de blocare a „celor mai rele dintre cele mai rele” materiale online cu abuzuri asupra copiilor. În loc să folosească resursele de care dispune pentru a îndepărta și investiga cele mai rele dintre cele mai rele site-uri web cu abuzuri asupra copiilor, Interpol a ales să-și dedice timpul și banii pentru a susține o politică superficială și ale cărei potențiale beneficii nu au fost niciodată demonstrate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că restricționarea accesului la Internet în afara unui cadru legal care să reglementeze restricția și care să ofere garanția unui control judiciar pentru prevenirea eventualelor abuzuri echivalează cu încălcarea libertății de exprimare.

Decizia a fost luată cu privire la următorul caz adus în fața Curții:

În iunie 2009, o instanță din Turcia a dispus blocarea unui site Internet al cărui autor a fost acuzat de insultarea memoriei lui Kemal Ataturk. Ordinul de blocare urma să fie aplicat de către Directoratul pentru Telecomunicații, care a solicitat instanței să extindă ordinul în vederea blocării accesului la site-urile Google, considerând că aceasta ar fi singura modalitatea tehnică posibilă pentru blocarea site-ului  ofensator, întrucât autorul acestuia locuia în afara țării. Solicitarea a fost acceptată, și, ca urmare a aplicării ordinului, a fost blocat accesul la toate celelalte site-uri găzduite de Google.

Curtea a arătat că Internetul a devenit unul dintre principalele mijloace de exercitare a dreptului la liberă exprimare și la informație, considerând că măsura dispusă reprezintă o ingerință a autorităților publice în dreptul la liberă exprimare. O astfel de ingerință constituie o încălcare a art.10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu excepția cazului în care măsura ar fi prevăzută prin lege, ar urmări unul sau mai multe scopuri legitime și al fi necesară într-o societate democratică. Atunci când s-a luat decizia blocării accesului la toate site-urile Google, instanța a luat în considerare doar opinia Directoratului pentru Telecomunicații, fără să analizeze posibilitatea luării unei măsuri mai puțin restrictive, care să conducă doar la blocarea site-ului ofensator. Instanța ar fi trebuit să ia în considerare faptul că decizia blocării accesului la toate site-urile Google ar face inaccesibile mari cantități de informații, afectând astfel drepturile utilizatorilor de Internet și având efecte colaterale semnificative.

Curtea a considerat că efectele măsurii impuse au fost arbitrare, iar controlul judiciar al blocării accesului a fost insuficient pentru a preveni abuzurile, fiind astfel vorba despre o încălcare a art.10 al Convenției.

Mai multe detalii:

• Comunicatul de presă al Curții (în limba engleză)
• Decizia Curții (în limba franceză) 

Ieri, 3 decembrie 2012, a fost lansat un mini-documentar românesc despre dreptul de autor, relevanța acestuia în spațiul digital și posibile alternative la acest mod de  „protecție a autorilor și încurajare a inovării”.

„De ce mi se interzice sa copiez un film de pe internet sau să ascult o melodie? De ce există copyright? Pe cine afectează de fapt pirateria? De ce mă simt ca un infractor atunci când stau pe net? De ce nu pot pur și simplu să iau un film, o melodie sau o invenție și să le îmbunătățesc? Dacă ți-ai pus măcar una din întrebările astea, a sosit timpul să afli mai multe.”

Detalii şi pe pagina de Facebook a documentarului.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.16

Au existat în ultima vreme o serie de controverse legate de propuneri ale unor state precum Rusia și China privind extinderea controlului Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT)  asupra Internetului.

În momentul de față, resurse cheie ale Internetului, precum adresele IP și numele de domenii  sunt administrate de către ICANN (corporație non-profit localizată în SUA, care îndeplinește funcțiile IANA) și de către agenții naționale și regionale. UIT are și o serie de atribuții referitoare la gestionare Internetului, precum promovarea IPv6 și coordonarea eforturilor internaționale în domeniul securității informatice. Regulamentele UIT privind telecomunicațiile internaționale, care datează din 1988 (așadar, dinainte de apariția world wide web) sunt în curs de revizuire și unii dintre membrii organizației au înaintat propuneri în acest sens. Premierul rus Vladimir Putin a declarat în cadrul unei întâlniri cu secretarul general al UIT Hamadoun Toure: “Vă suntem recunoscători pentru ideile care au fost propuse spre discuție. Una dintre acesea vizează stabilirea unui control internațional asupra Internetului, prin utilizarea capacităților de monitorizare și supraveghere ale UIT.”

În septembrie 2011, state precum China, Rusia, Tajikistan și Uzbekistan, au transmis Adunării Generale a ONU o propunere privind un “cod de conduită internațional privind securitatea informatică, în scopul stabilirii unor norme și reguli internaționale care să standardizeze acțiunile statelor în ceea ce privește spațiul cibernetic.”

În decembrie 2012, în Dubai, statele membre UIT vor discuta, printre altele, despre includerea Internetului în cadrul de reglementare al UIT. Deși acțiunile premergătoare întâlnirii sunt ținute secret, WCITleaks.org a dezvăluit o serie de propuneri referitoare la sporirea controlului UIT.

Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI vă invită la o discuție liberă din seria de întâlniri „Internet fără cravată”.

Cunoscute sub numele de Protect IP Act (PIPA) în Senatul SUA și Stop Online Piracy Act (SOPA) în Camera Reprezentanților, cele două propuneri legislative au ca scop declarat combaterea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală în mediul online. Însă, dacă va fi adoptată, noua legislație va compromite securitatea Internetului, va limita libertatea de exprimare online și va încetini creșterea în sectorul tehnologic. Guvernul SUA va putea să oblige ISP-iștii și motoarele de căutare să blocheze încercările utilizatorilor de Internet de a accesa anumite site-uri web, în timp de corporațiile și alți actori privați vor putea să obțină ordine judecătorești prin care să fie cenzurate site-uri web din afara țării.

În acest context, tot mai multe acțiuni au fost inițiate la nivel internațional, în semn de protest față de cele două propuneri legislative.

Într-o scrisoare adresată Senatului SUA, o serie de organizații din întreaga lume (printre care și ApTI) atrag atenția asupra faptului că PIPA, prin prevederile sale, solicită utilizarea de instrumente de cenzură pe Internet, subminează caracterul global al Internetului și amenință libertatea de exprimare în mediul online. În scrisoare se menționează faptul că adoptarea PIPA va fi interpretată ca un mesaj prin care li se comunică altor națiuni că utilizarea instrumentelor de cenzură nu este doar acceptabilă, ci și încurajată.

Pentru a ajunge la o anumită locaţie pe Internet trebuie să introducem o adresă – un nume sau un număr. Adresa respectivă trebuie să fie unică, astfel încât calculatoarele care comunică între ele să ştie unde să se găsească unul pe altul. ICANN – Internet Corporation for Assigned Names and Numbers - coordonează aceste adrese unice (cunoscute sub denumirea de „identificatori”) la nivel global. Dacă nu ar exista această coordonare, nu ar exista un singur Internet global.

Care sunt, însă, aceşti identificatori? Cum sunt ei gestionaţi de către ICANN? Cum este organizat ICANN? Care este procesul decizional la nivelul ICANN şi cum influenţează politicile acestei organizaţii funcţionarea Internetului? Puteţi găsi răspunsuri la aceste întrebări în materialul ApTI “Despre ICANN – Internet Corporation for Assigned Names and Numbers”. Prin publicarea acestui material, ApTI îşi propune să contribuie la informarea publicului din România în legătură cu modul în care se realizează, în momentul de faţă, gestionarea resurselor Internetului şi cu rolul şi responsabilităţilepe care ICANN le are în acest domeniu.

Aspecte abordate:

• Cine este şi ce face ICANN?
• Ce este sistemul de nume de domenii?
• Care este legătura dintre ICANN şi adresele IP?
• Ce sunt serverele rădăcină (root servers)?
• Cum funcţionează ICANN?
• Cum sunt luate deciziile la nivelul ICANN?
• În faţa cui este responsabil ICANN?
• Ce efect au acţiunile ICANN asupra Internetului?
• ICANN încurajează participarea