repetare

Dorința unora de a introduce în România înregistrarea obligatorie a utilizatorilor de cartele prepay pare să nu aibă margini. E ca o poveste fără sfârșit …și suntem acum în fața episodului cu numărul 3.

Primul episod începe în martie 2011, odată cu inițierea unei propuneri legislative privind colectarea datelor personale ale utilizatorilor serviciilor de tip Prepay. Conform propunerii, „furnizorul serviciului de comunicații electronice destinat publicului are obligația de a solicita un act de identitate al utilizatorilor serviciilor, indiferent care este tipul acestuia (abonament sau PrePay)”. De asemenea, „utilizatorii care au achiziționat un serviciu de orice tip de la furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului înainte de intrarea în vigoare a legii sunt obligați să prezinte furnizorilor un act de identitate în termen de 6 luni de la promulgarea legii”, în caz contrar fiindu-le suspendate numerele de telefon. Urmează dezbateri în Parlament, în cadrul cărora se subliniază faptul că inițiativa legislativă nu se justifică și că, la nivelul UE, Comisia Europeană a arătat că nu există dovezi referitoare la eficiența măsurilor naționale de înregistrare obligatorie a identității utilizatorilor de servicii prepay. În 20 decembrie 2011, propunerea legislativă este respinsă.

Însă cu doar câteva zile înainte de această respingere, o nouă propunere legislativă pe același subiect este înregistrată în Parlament: propunerea legislativă privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite .