blocare

Tot mai multe guverne adoptă măsuri de blocare a site-urilor web ca soluţii pentru problemele legate de existenţa conţinutului online ilegal sau de distribuirea ilegală de conţinut. Fie că vorbim despre pornografie infantilă, încălcarea dreptului de autor, comercializarea de substanţe interzise sau pariuri şi jocuri de noroc online, guvernele tind să aleagă măsura de blocare ca soluţie universală. Dar cât este de eficientă acestă soluţie? Care sunt beneficiile sale si care sunt riscurile pe care le implică? Aceste probleme au fost ridicate în cadrul workshopului “Blocking content: issues, principles and paths forward”, organizat de către Internet Society (ISOC) în cadrul celei de-a şasea ediţii a Internet Governance Forum (derulat în perioada 27-30 septembrie, în Nairobi, Kenya).

Deşi toţi participanţii la workshop au căzut de acord asupra faptului că trebuie luptat împotriva conţinutului ilegal şi împotriva conţinutului distribuit ilegal, reprezentanţii comunităţii tehnice şi ai sectorului privat au atras atenţia asupra faptului că blocarea site-urilor web nu reprezintă cea mai bună soluţie pe care autorităţile o pot adopta, deşi poate părea cea mai la îndemână. În acest context, discuţiile s-au concentrat asupra faptului că blocarea site-urilor web nu numai că nu soluţionează problemele existente, dar afectează stabilitatea şi securitatea Internetului, având astfel efecte negative, neintenţionate:

Dosar legislativ – Iniţiative legislative româneşti

Proiect de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului

• o nouă versiune a proiectului de lege publicată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;
• tabel comparativ versiunea iniţială vs versiunea nouă;
• comunicat de presă – Observaţii la proiectul de lege (ApTI, CIJ, ActiveWatch, ApadorCH).

Proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea şi completarea normelor de aplicare a legislaţiei privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

• Guvernul adoptă Hotărârea nr.823/2011 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc;
• evidenţierea prevederilor referitoare la blocarea site-urilor web.

Proiect de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare

• raport favorabil cu amendamente al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor (sunt menţinute prevederile referitoare la blocarea prin intermediul “furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice” a site-urilor web prin intermediul cărora se efectuează operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.15

În luna iunie a acestui an, profesorul Yaman Akdeniz (de la Universitatea Istanbul Bilgi, Turcia) a pregătit un Raport privind libertatea de exprimare pe Internet pentru Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Raportul conţine o analiză asupra prevederilor legale şi practicilor referitoare la libertatea de exprimare, libera circulaţie a informaţiei şi pluralismul media pe Internet, existente în statele OSCE participante.

Studiul relevă faptul că măsurile de blocare impuse în statele din regiunea OSCE nu sunt întotdeauna prevăzute prin lege, iar aplicarea lor nu se face cu respectarea principiilor aferente procedurilor legale standard. Astfel, deciziile de blocare nu sunt neapărat luate de către organe judiciare, ci de către autorităţi administrative sau linii telefonice de urgenţă  ("hotline") operate de către sectorul privat, care decid ce conţinut, site web sau platformă trebuie blocat(ă). În multe cazuri, astfel de proceduri “voluntare” de blocare sunt lipsite de transparenţă şi răspundere. În plus, procedurile de contestare a unor astfel de decizii fie nu există, fie, dacă există, sunt adesea ineficiente. În acest context, trebuie pusă sub semnul întrebării compatibilitatea dintre măsurile de blocare şi dreptul fundamental la libertate de exprimare.

În absenţa unei baze legale pentru blocarea accesului la conţinut online, compatibilitatea acordurilor şi sistemelor “voluntare” de blocare cu angajamentele asumate de către statele membre în cadrul OSCE, cu articolul 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cu articolul 10 al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului este problematică. De asemenea, astfel de “ingerinţe voluntare” pot fi contradictorii cu prevederile  Documentului Final adoptat în cadrul întâlnirii de la Moscova a Conferinţei asupra Dimensiunii Umane a OSCE.

Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet, împreună cu Asociaţia Internet Service Providerilor din România, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, Centrul pentru Jurnalism Independent şi ActiveWatch îşi exprimă îngrijorarea cu privire la noile măsuri de blocare prin furnizorul de servicii Internet (ISP) a unor pagini web, propuse de către Ministerul Finanţelor prin noua Hotărâre de Guvern referitoare la jocurile de noroc, în special în contextul în care Guvernul României propune deja prin alte acte normative măsuri similare pentru site-uri cu pornografie adultă sau de vânzare de produse etnobotanice.

Dorim să subliniem că asemenea măsuri de blocare a unor site-uri web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conţinutului media online, masura ce  ridică probleme serioase în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului şi în special a dreptului la liberă exprimare.

În acest sens, Uniunea Europeană a inclus prin noul pachet de directive în domeniul comunicaţiilor electronice obligaţia pentru statele membre ca accesul la Internet să nu poată fi blocat sau limitat în mod abuziv. Noul art. 1 alin. (3a) din Directiva 2002/21/CE prevede în mod explicit:

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (text în română şi engleză). Textul iniţial al propunerii solicita, în art.21, introducerea obligatorie, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a măsurilor de blocare a conţinutului online ilegal (fără să existe menţiuni referitoare la tehnologiile de blocare ce urmau să fie folosite). Textul explicativ al propunerii de Directivă (“recitalul” 13) încuraja statele membre să determine furnizorii de Internet să implementeze măsuri de blocare în afara unui cadru legal (“sustinerea şi stimularea elaborării voluntare, de către furnizorilor de servicii Internet, de coduri de conduită şi ghiduri referitoare la măsuri de blocare a accesului la astfel de pagini de Internet”).

Propunerea a fost discutată atât la nivelul Consiliului European, cât şi la nivelul Parlamentului European, şi, ca urmare a opiniilor divergente ale celor două instituţii (vezi textele propuse de Consiliu şi de Parlament), au fost iniţiate negocieri între instituţiile europene în scopul elaborării unui text care să fie agreabil pentru toate părţile.

Textul provizoriu (în engleză aici şi în română - traducere neoficială - mai jos) adoptat în urma acestor negocieri elimină obligaţia ca statele membre să introducă măsuri de blocare. Însă, având in vedere că anumite state deja au implementat sisteme de blocare, cel mai bun compromis la care s-a putut ajunge a fost admiterea faptului că statele membre “pot” adopta soluţii de blocare, cu respectarea anumitor măsuri de protecţie. Textul explicativ însă creează confuzie. Pentru cei care doresc să ignore prevederile Cartei Europene şi Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, textul menţionează faptul că  prevederile Directivei  “nu aduc atingere acţiunilor voluntare iniţiate de către industria Internet”. Nu se explică însă ce se înţelege prin “voluntare” sau la ce fel de acţiuni se face referire. Se mai precizează şi că blocarea poate fi “bazată pe diverse tipuri de acţiuni publice, fie ele legislative, ne-legislative, juridice sau de altă natură”. Pentru cei care doresc să se respecte prevederile art.52 ale Cartei şi art.8 şi 10 ale Convenţiei, în special cele referitoare la faptul că orice restricţionare a drepturilor fundamentale, precum dreptul la comunicare şi la viaţă privată, trebuie să fie bazată pe prevederi legale, textul explică faptul că “statele membre trebuie să se asigure că oferă utilizatorilor şi furnziorilor de servicii un nivel adecvat de predictibilitate şi securitate legală”. Acest text sugerează faptul că ar fi necesar un nivel de control mult mai ridicat decât cel care există în prezent în anumite state europene unde blocarea se face fără nicio bază legală (Suedia şi Danemarca, spre exemplu).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

La sfârşitul anului 2010, atunci când problema blocării era încă discutată la nivelul Parlamentului European, Comisia Europeană a decis să investească  alţi 324 059 euro pentru proiectul COSPOL Internet Related Child Abuse (CIRCAMP), ignorând complet orice posibil rezultat al procesului democratic aflat în derulare cu privire la această problemă. Scopul proiectului CIRCAMP este de a “milita” pentru promovarea şi implementarea de măsuri de blocarea pe Internet în Uniunea Europeană, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

CIRCAMP promovează utilizarea blocarii la nivelul domeniilor (spre exemplu, blocarea întregului domeniu yahoo.com, în loc de blocarea yahoo.com/paginapersonală). O astfel de abordare reprezintă un pericol tot mai mare pentru site-urile legale, “nevinovate”, având în vedere tendinţa “infractorilor de a exploata tot mai des servicii de găzduire legitime pentru a publica imagini” , aşa cum se arată într-un raport al Internet Watch Foundation.

Blocarea inevitabilă a materialului legal ca urmare a unei astfel de abordări primitive este promovată pe site-ul web al CIRCAMP ca aspect pozitiv , explicându-se faptul că “dacă un deţinător de nume de domeniu plasează, accidental sau intenţionat, material reprezentând abuzuri asupra copiilor pe domeniul său, iar acesta este blocat de către poliţie, măsura de blocare nu va fi ridicată până când materialul respectiv nu va fi îndepărtat. Considerăm că o astfel de măsură  va motiva furnizorii de conţinut online să depună eforturi pentru a evita prezenţa în sistemele/serviciile pe care le furnizează de materiale reprezentând abuzuri sexual asupra copiilor.”  Deşi o astfel de afirmaţie denotă o susţinere deschisă faţă de măsurile de blocare, Comisia, răspunzând unei întrebări parlamentare, a lăsat să se înţeleagă că nu are cunoştinţă despre activităţile proiectului pe care îl finanţează de ani buni şi a declarat că “proiectul CIRCAMP nu promovează un nivel specific de blocare.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.10

Se pare că Uniunea Europeană şi China au căzut de acord asupra creării unui model comun de cenzură pe Internet, care reprezintă o combinaţie “perfectă” a politicilor şi abordărilor curente europene şi chineze.

La 20 aprilie 2011, în cadrul evenimentului “Creative Industries: Innovations for Growth” desfăsurat la sediul Parlamentului European, Comisarul european pentru piaţa internă, Michel Barnier, a anunţat o serie de planuri menite să determine furnizorii de Internet să aplice prevederile legale referitoare la drepturile de proprietate intelectuală. Comisarul a explicat că nu intenţionează să “incrimineze” consumatorii şi că, de aceea, va exercita presiuni asupra intermediarilor online (care, în schimb, vor supraveghea şi pedepsi consumatorii).

Opt zile mai târziu, la 28 aprilie, Oficiul pentru Drepturi de Autor de la Beijing decidea să urmeze acelaşi model, prezentând documentul “Cadru orientativ pentru protecţia dreptului de autor”, ce propune o serie de obligaţii care să fie impuse intermediarilor Internet: