lege

Așa cum intuiam într-un alt articol, da, a venit rândul legii securității informatice. Deși nu este în procedură de urgență, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională are doar două zile la dispoziție pentru a își depune raportul.

Între 15-19 septembrie, în săptămâna dinaintea primului an de aniversare a adoptării celor 13 principii necesare și proporționale, Asociația pentru Tehnologie și Internet și coaliția din spatele celor 13 principii vor fi implicate în realizarea unei săptămâni de informare pentru a explica câteva dintre cele 13 principii pentru reforma legislației privind supravegherea.

Articol preluat din Newslleter-ul EDRi 11.5

În cadrul unui seminar interguvernamental privind politicile digitale, organizat în data de 28 februarie 2013, primul ministru francez Jean-Marc Avrault a anunțat că se pregătește, pentru 2014, o lege „privind protecția drepturilor și libertăților digitale”, care parea să aducă unele îmbunătățiri în ceea ce privește protecția libertății online, mai ales în direcția neutralității Internetului.

Consiliul Digital Național (Conseil national du numérique – CNNum) trebuia să-și exprime, printr-un aviz, punctul de vedere asupra neutralității Internetului. Și, „dacă pare să existe o ambiguitate  legislativă în ceea ce privește protecția libertății de exprimare și comunicare pe Internet, (atunci) guvernul va iniția unele dispoziții legislative.”

În 12 martie 2013, CNNum a emis un aviz privind neutralitatea Internetului, prin care recomandă guvernului să emită o lege care să garanteze principiul ne-discriminării comunicațiilor, încercând să extindă aplicabilitatea acestuia și în cazul motoarelor de căutare și al altor servicii online. Din păcate, recomandările CNNum sunt elaborate în termeni foarte vagi și nu prevăd măsuri exacte referitoare la obligațiile operatorilor telecom în ceea ce privește neutralitatea Internetului, și nici sancțiuni împotriva restricțiilor de access impuse de acești operatori.

Reţinerea datelor de trafic, de localizare şi de identificare, de către furnizorii de servicii şi reţele de comunicaţii electronice a generat nenumărate controverse încă de la apariţia Directivei europene nr. 2006/24/UE.În România, prima lege (Legea nr.298/2008) prin care s-a dorit transpunerea directivei a fost declarată neconstituţională, Curtea Constituţională bazându-şi argumentele în principal încalcarea dreptului la viaţă privată prin obligaţia general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicaţiile private ale tuturor cetăţenilor.

În 2012, o nouă lege privind reținerea datelor (Legea nr.82/2012)a fost adoptată de către Parlamentul României. Înainte de adoptarea legii, ApTI arăta că aceasta nu doar că nu rezolvă problemele de neconstituţionalitate ale legii anterioare, ci este chiar mai periculoasă decât aceasta, întrucât conţine o procedură vagă şi neclară de acces la date.

Concret, noua lege prevede că furnizorii sunt obligaţi să transmită datele reţinute către anumite autorităţi şi instituţii ale statului („organelor de urmărire penală, a instanţelor de judecată şi a organelor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”), la solicitarea acestora. Nu sunt însă detaliate şi procedurile şi condiţiile prin şi în care se realizează aceste solicitări.

Cu două mici excepţii (sau, mai bine spus, încercări de clarificare): indicarea faptului că respectivele solicitări ar urma să fie făcute în „aplicarea dispoziţiilor Codului de Procedură Penală, precum şi a celor din legile speciale în materie”, precum şi precizarea că solicitările organelor de cercetare ale poliţiei pot fi făcute doar cu aprobarea procurorului şi a judecătorului.

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR - CH), ApTI, Active Watch - Asociaţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor (ANISP) au transmis Preşedintelui României o scrisoare prin care îi solicită acestuia să sesizeze Curtea Constitiuţională cu privire la recent adoptata Lege privind reţinerea

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.9

În 8 mai 2012, Olanda a adoptat o lege esențială pentru menținerea caracterului deschis al Internetului, fiind, astfel, prima țară europeană care a implementat neutralitatea Internetului în legislația națională. În plus, au fost adoptate prevederi legislative care protejează utilizatorii față de acțiuni de deconectare și interceptare întreprinse de către furnizori.

Legea privind neutralitatea Internetului le interzice furnizorilor de Internet să intrevină în traficul utilizatorilor. Sunt premise măsuri de gestionare a traficului în cazuri de congestionare și pentru securitatea rețelei, atât timp cât aceste măsuri sunt în interesul utilizatorilor de Internet.

Legea conține și o prevedere împotriva măsurilor de interceptare a comunicațiilor, restricționând utilizarea de către ISP-iști a tehnologiilor invazive de tipul deep packet inspection (DPI). Acestea ar putea fi folosite doar în anumite circumstanțe sau cu acordul explicit al utilizatorului, care poate fi retras ulterior în orice moment. Utilizarea DPI a atras multă atenție atunci când furnizorul KPN a recunoscut că a analizat traficul utilizatorilor săi pentru a colecta informații privind utilizarea anumitor aplicații. Legea permite interceptarea comunicațiilor în baza unui mandat.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.21

Parlamentul European şi-a exprimat săptămâna trecută votul final asupra Propunerii de directivă privind exploatarea sexuală a copiilor. Parlamentarii au votat pentru un text de compromis prin care a fost respinsă propunerea Comisiei Europene referitoare la impunerea obligativităţii măsurilor de blocare a site-urilor web la nivelul UE. Textul final creează bariere  semnificative  pentru statele membre care au introdus deja sisteme de blocare ce nu au la bază prevederi legale (este cazul Danemarcei, Marii Britanii şi Suediei, ţara de origine a Comisarului european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström).

Conform Tratatului de la Lisabona, orice măsură reglementată prin legislaţie europeană trebuie să se supună prevederilor Cartei drepturilor fundamentale. Astfel, din acest moment, blocarea trebuie să respecte nu doar limitările impuse prin Directivă (blocarea trebuie să aibă la bază proceduri transparente, trebuie să ofere garanţii adecvate, trebuie să fie necesară şi proporţională şi trebuie să permită căi de atac judiciare), ci şi restricţiile prevăzute la art.52 al Cartei drepturilor fundamentale. Potrivit acestui articol, orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, să fie necesară şi să “răspundă efectiv obiectivelor de interes general”. În Suedia, blocarea nu este prevăzută prin lege, astfel că va fi necesară o modificare a procedurilor existente în scopul alinierii lor la prevederile Directivei. În momentul de faţă, sistemul implementat în Suedia este un studiu de caz pentru lipsa de stricteţe care derivă din blocare: lista cu site-uri web supuse blocării este actualizată doar la fiecare două săptămâni, deşi multe studii recente arată că site-urile rămân online numai 12 zile.