ONU

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

O coaliție de organizații internaționale – printre care și EDRi – solicită instituțiilor ONU și ale Uniunii Europene să evalueze gradul în care legislațiile naționale și internaționale privind supravegherea sunt în conformitate cu obligațiile internaționale în materie de drepturile omului.

În acest sens, a fost elaborat un set de principii internaționale împotriva supravegherii necontrolate. Cele 13 principii stabilesc pentru prima dată un cadru pentru evaluarea practicilor de supraveghere în contextul obligațiilor internaționale privind drepturile omului.

Un grup de organizații ale societății civile a prezentat oficial cele 13 principii în data de 20 septembrie 2013, la Geneva, în cadrul unui eveniment organizat de către Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului și Frank LaRue, Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Exprimare, în contextul celei de-a 24-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului. Evenimentul a fost găzduit de către Misiunile Permanente ale Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei.

Navi Pillay a declarat, în cadrul acestui eveniment, că „progresele tehnologice reprezintă instrumente puternice pentru democrație, întrucât oferă tuturor posibilitatea de a participa în societate, dar utilizarea tot mai frecventă a tehnicilor de data mining de către agențiile de informații tinde să conducă la dispariția graniței dintre supravegherea legitimă și supravegherea arbitrară în masă.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

Scandalul legat de supravegherea Internetului a ajuns în atenția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a discutat săptămâna trecută, în cadrul celei de-a 24-a sesiuni, despre viața privată și spionaj, multe dintre întrebările ridicate vizând în special SUA și Marea Britanie (lucru care nu ar trebui să fie surprinzător, având în vedere că printre cei monitorizați de agențiile de securitate ale celor două țări par să se numere și reprezentanți ONU ).

În cadrul discursului introductiv, Navi Pillay, eminent avocat în domeniu drepturilor omului și, în prezent, Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului, a atras atenția asupra „domeniului larg de aplicare al activităților de supraveghere desfășurate în scopuri de securitate națională de către diverse țări, inclusiv Statele Unite și Marea Britanie” și a solicitat statelor „să se asigure că există mășuri de protecție adecvate care să prevină activitățile excesive ale agențiilor de supraveghere și care să protejeze dreptul la viață privată și alte drepturi ale omului.”

În data de 13 septembrie 2013, Ambasadorul german Schumacher a emis o declarație comună, în numele Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei, exprimând îngrijorarea acestor state cu privire la „supraveghere, descriptare și colectarea de date în masă”.

Într-o scrisoare din 12 septembrie 2011, China, Rusia, Tajikistan şi Uzbekistan au transmis Secretarului General al ONU o propunere de rezoluţie ONU privind un cod de conduită internaţional privind securitatea informatică, solicitând includerea acestei propuneri pe agenda celei de-a 66-a reuniunii a Adunării Generale a ONU (21-30 septembrie 2011) şi dezbaterea sa în cadrul organizaţiei.

Potrivit documentului, scopul acestui cod este de a “identifica drepturile şi responsabilităţile pe care statele le au în spaţiul informatic, de a promova un comportament constructiv şi responsabil al statelor şi de a consolida cooperarea în vederea gestionării ameninţărilor şi provocărilor existente în spaţiul informatic, astfel încât tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, inclusiv reţelele, să fie folosite exclusiv în beneficiul dezvoltării sociale şi economice şi bunăstării cetăţenilor.”

Aderarea la acest cod ar urma să fie voluntară, statele semnatare asumându-şi, prin aderare, o serie de responsabilităţi, printre care: