La ediția anterioară Internet fără Cravată am discutat despre căile de analiză și interpretare vizuală a datelor și am explorat împreună o serie de instrumente și site-uri precum Viewshare, Alerte.md bazate pe tehnologia Open Layers.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.15

În contextual actual, este necesară o actualizare a modului în care înțelegem legislația privind drepturile omului, astfel încât să reflecte tehnologiile și tehnicile moderne de supraveghere. Nimic nu poate demonstra mai bine urgența acestei situații decât recentele dezvăluiri care au confirmat supravegherea în masă a indivizilor nevinovați din întreaga lume.

Pentru a atinge acest obiectiv, au fost elaborate Principiile internaționale privind aplicarea drepturilor omului în cazul supravegherii comunicațiilor. Principiile articulează ceea ce legislația internațională privind drepturile omului – care este obligatorie pentru fiecare stat din lume – impune guvernelor în era digitală. Ele reflectă, totodată, un consens global tot mai larg asupra faptului că tehnicile moderne de supraveghere au mers prea departe și trebuie să fie moderate. Aceste principii oferă oamenilor din întreaga lume o serie de puncte de referință pe care să le poată folosi pentru a evalua propriile sisteme legale și pentru a promova schimbarea acestora.

Principiile sunt rezultatul a mai mult de un an de consultări între societatea civilă și experți în tehnologie și în domeniul vieții private și au fost deja semnate de peste o sută de organizații din întreaga lume. Procesul a fost coordonat de către Privacy International, Access și Electronic Frontier Foundation.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.15

Turkey Alternative Informatics Association, împreună cu alte 11 organizații neguvernamentale din Turcia, au publicat următorul anunț public, intitulat „Revendicarea drepturilor noastre privind mijloacele de comunicare socială („social media”), după protestele din Parcul Gezi”:

ONU și alte organizații internaționale au declarat că Internetul este principalul instrument pentru exercitarea libertății de exprimare și a libertății presei. Internetul și mijloacele de comunicare socială sunt indispensabile pentru progresul indivizilor, pentru participarea acestora în societate și pentru o democrație durabilă. Grupuri de oameni din întreaga lume solicită acces la informație, transparență și democrație participativă.

Libertatea de exprimare, libertatea de a protesta și viața privată sunt drepturi fundamentale ale omului. Libertatea de exprimare constă și în libertatea de a avea alte opinii. Însă defăimarea, discursurile instigatoare și apelurile la violență nu sunt incluse în libertatea de exprimare.

Mijloacele de comunicare socială au schimbat considerabil stilurile de comunicare și organizare. Ele nu reprezintă o amenințare pentru societate, ci, dimpotrivă, sunt un grup de instrumente extrem de valoroase pentru societate. Utilizarea lor nu este un act ilegal, ci o parte a libertății de comunicare, aceasta fiind un drept constituțional. Supravegherea comunicațiilor desfășurate prin intermediul mediilor de comunicare socială este, însă, ilegală. Potrivit art.22 din Constituția Turciei, „orice individ are dreptul de a comunica în mod liber. Unul dintre elementele fundamentale ale comunicării este confidențialitatea.”

Apariţia Internetului a creat o cale mult mai facilă pentru autorităţi de a monitoriza cetăţenii. Ce poate fi mai uşor decât aproape întreaga populaţie globală conectată la o singură reţea? Dacă până acum poliţia avea rolul de a proteja cetăţenii împotriva atacurilor cibernetice, mai nou, poliţia va lua rolul hackerului. Cum va face acest lucru? Nimic mai simplu decât prin utilizarea unui program de tip “Spyware”.

Asociația pentru Tehnologie și Internet - ApTI a relansat seria de întâlniri „Internet fără cravată”. Vă invităm alături de Nicolaie Constantinescu de la Kosson la o discuție liberă despre posibile căi de analiză și interpretare vizuală a datelor.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.14

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a organizat, în data de 9 iulie 2013, o audiere pe tema validității directivei privind reținerea datelor (2006/24/CE). În conformitate cu întrebările pe care părțile implicate le-au primit de la Curte, audierea s-a concentrat asupra art.7 și 8 ale Cartei UE a drepturilor fundamentale.

Reprezentanții părților care au inițiat cazurile în Irlanda și Austria, Digital Rights Ireland, Human Rights Commission Ireland, AK Vorrat Austria și un cetățean austriac, au susținut că directiva privind reținerea datelor este incompatibilă cu prevederile Cartei. Aceaștia au arătat că nu există nicio dovadă a faptului că o colectare excesivă a datelor privind comunicațiile reprezintă o măsură necesară și proporțională pentru combaterea crimei organizate și terorismului în Uniunea Europeană. Mai multă, informațiile disponibile arată că datele reținute sunt utilizate pentru investigarea infracțiunilor care nu sunt vizate de directivă, precum furtul, traficul de droguri și urmărirea.

Avocatul organizației AK Vorrat, Ewald Scheucher, a făcut referire la decizia Curții Constituționale a Germaniei, care a arătat că trebuie luat în considerare efectul cumulativ al restricționării drepturilor fundamentale atunci când este analizată legitimitatea unei singure măsuri. Având în vedere informațiile referitoare la PRISM, acest efect cumulativ oferă acum un rezultat diferit decât în momentul în care Curtea Constituțională a luat această decizie.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.14

Săptămâna trecută, o versiune internă a unei propuneri de regulament pentru o „piață telecom unică” a apărut, neoficial, în Bruxelles. EDRi a publicat o reacție inițială la acest document. Dar care sunt detaliile acestui text șice înseamnă? Propunerea este o combinație mixtă de măsuri existente reformulate și o listă ciudată de chestiuni distincte care variază de la gestionarea spectrului la tarifele de roaming.

Un aspect important al acestei propuneri de regulament, după cum a anunțat anterior Neelie Kroes, vice-președinte al Comisiei Europene și comisar pentru Agenda Digitală, este reprezentat de o  „garanție” legislativă a neutralității Internetului – care încearcă, simultan, să „garanteze neutralitatea Internetului” și să permită, în același timp, tipuri de „servicii premium noi” care ar submina neutralitatea Internetului.

Mai întâi aspectele pozitive:

• armonizare: Comisia a ales să propună un regulament ca instrument legislativ, ceea ce înseamnă că ar permite o mai multă armonizare a pieței unice digitale.