Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.23

 

Am așteptat ani la rândul propuneri concrete care să introducă principiul neutralității Internetului în legislația Uniunii Europene. Parlamentul European solicită încă din 2010 garantarea neutralității Internetului. În cele din urmă, în septembrie 2013, Comisia Europeană a prezentat o propunere de regulament care vizează protejarea Internetului deschis în Europa. Vice-președintele Neelie Kroes a declarat în repetate rânduri că această propunere va include „dreptul la neutralitatea Internetului”.

 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.23

 

Într-un caz prezentat în instanță în decembrie 2011 de către Asociația Franceză a Producătorilor Cinema, un grup reprezentând mai mult de 120 de companii, inclusiv Paramount și Sony, împreună cu alte organizații ale industriei de film, Înalta Curte din Paris a decis, în 28 noiembrie 2013, să solicite Google, Microsoft și Yahoo să elimine complet din rezultatele căutărilor un număr de 16 site-uri de streaming video. 

 

Plângerea a vizat 16 domenii conectate cu portalurile video Allostreaming, Fifostream și DPstream și a condus deja în măsuri intermediare de urgență. Săptămâna trecută, Înalta Curte din Paris a decis că industria de film a demonstrat în mod clar faptul că site-urile vizate erau „destinate sau destinate virtual distribuirii de opere audiovizuale fără acordul creatorilor”, încălcând astfel drepturile de autor.

 

În acest context, instanța a dispus ca Google, Microsoft, Yahoo și Orange să ia toate măsurile necesare pentru a preveni apariția în serviciile lor de căutare a oricăror rezultate referitoare la oricare dintre paginile respectivelor site-uri web. De asemenea, li s-a solicitat mai multor ISP-iști, precum Free, Orange, Bouygues Télécom, SFR, Numéricable și Darty Télécom, să implementeze măsuri care să prevină accesarea de către utilizatori a site-urilor respective, inclusiv prin blocare.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.23

 

Comisia Europeană a publicat, în data de 27 noiembrie, o comunicare privind acordul „Safe Harbor” ca parte a pachetului mai larg de acorduri privind schimbul de date UE-SUA.

 

Poate cel mai dezamăgitor aspect al comunicării l-a constituit afirmația potrivit căreia Acordul Passenger Name Record (PNR) și alte acorduri privind schimbul de date funcționează, fără ca aceste afirmații să fie fundamentate. Prin a întreba pur si simplu Statele Unite dacă au încălcat regulile existente și a declara, în absența oricăror dovezi credibile, că acordurile privind datele referitoare la pasageri (PNR) și urmărirea datelor financiare (Terrorist Finance Tracking Programme - TFTP) „corespund intereselor comune de securitate ale UE și SUA, oferind în același timp, un nivel ridicat de protecție a datelor personale”, nu se oferă nicio informație nouă. Singurul lucru nou este aparenta convingere a Comisiei Europene că a  întreba politicos Statele Unite dacă au încălcat vreuna dintre aceste reguli reprezintă, de fapt, o investigație.

● ce sunt drepturile de autor și care sunt limitele lor

● ce sunt licențele libere și cum le poți aplica operelor tale

● cum poți refolosi opere licențiate deschis în biblioteca ta

● ce sunt resursele educaționale deschise și cum le poți crea, folosi și beneficia de ele

 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.22

 

În data de 18 noiembrie 2013, autoritatea pentru protecția datelor din Luxemburg (Comisia Națională pentru Protecția Datelor - CNPD) a decis că filialele Microsoft și Skype din Luxemburg nu au încălcat legislația europeană în domeniul protecției datelor cu caracter personal atunci când au transmis date ale cetățenilor europeni către SUA.

 

Ca răspuns la o plângere formulată de grupul de activiști Europe v Facebook, CNDP a analizat în ce măsură transferul de date este legal în contextul acordului Safe Harbor, în baza căruia companiile din SUA pot auto-certifica faptul că respectă standardele UE în domeniul protecției vieții private, chiar dacă țara lor nu face acest lucru. Ceea ce înseamnă că trebuie să le credem pe cuvânt.