Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.14

Deşi în data de 4 iulie 2012, Parlamentul European a respins ACTA cu o largă majoritate, doar o săptămână mai târziu, Uniunea Europeană a fost acuzată că încearcă să readucă la viață acest acord, prin intermediul CETA – acordul comercial dintre UE și Canada, care include măsuri similare celor prevăzute în ACTA. 

Negocierile dintre UE și Canada asupra acordului comercial CETA au început în noiembrie 2009 și se vor finaliza, cel mai probabil, la sfârșitul acestui an. La fel ca și în cazul ACTA, acordul a fost elaborat în secret, dar unele documente care au ajuns în atenția publicului în februarie 2012 arată că părți componente ale ACTA au fost introduse în acest nou tratat. Însă și CETA va necesita acordul Parlamentului European pentru a intra în vigoare.

 “CETA  trebuie anulat (sau prevederile sale represive, inspirate din ACTA, trebuie eliminate); altfel, acordul va avea acceași soartă ca și ACTA în Parlamentul European”, consideră La Quadrature du Net.

Parlamentarul european Nigel Farage a atras atenția asupa asemănărilor dintre ACTA și CETA: “Dacă are măcar o fărâmă de respect față de opinia cetățenilor europeni, Comisia trebuie să modifice CETA cât mai curând posibil și să pună capăt încercărilor de a da viață ACTA. ACTA este ca un Frankenstein care a fost asamblat și care continuă să se miște. Este periculos și trebuie să i se pună capăt imediat”, consideră Farage.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.14

Vorbeam într-un articol anterior despre proiectele prin care Comisia Europeană își propune să oblige industria să introducă măsuri voluntare de filtrare a conținutului încărcat pe Internet. Având în vedere decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Scarlet/Sabam , o astfel de filtrare ar constitui o restricționare a drepturilor fundamentale, și, în cazul în care ar fi proporțională, ar avea nevoie de o bază legală pentru a fi în conformitate cu Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din fericire, aparenta dorință a Comisiei Europene de a ignora măsurile legale de protecție pare să se confrunte cu o tot mai puternică opoziție. Comisia pentru libertăți civile din Parlamentul European a adoptat un aviz privind “Protecția copiilor în spațiul digital”. În contextul acestui aviz, un text de compromis a fost adoptat cu susținerea tuturor grupurilor politice. Făcând referire la acțiunile întreprinse de către industrie, parlamentarii europeni au subliniat faptul că “orice astfel de măsură trebuie să respecte în întregime statul de drept, să ia în considerare drepturile utilizatorilor finali și să fie în conformitate cu procedurile legale și judiciare existente, precum și cu prevederile Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.”

Pe 6-7 Septembrie 2012 o sa aiba loc la Cluj-Napoca, Conferinta CONSENT cu titlul "Perceptions, Privacy and Permissions: the role of consent in on-line services", gazduita de Universitatea Babes-Bolyai. ApTI este unul din partenerii consortiului CONSENT si  co-organizator al acestui eveniment, deci va invitam sa va inscrieti pentru a participa la acest eveniment.

Printre vorbitorii principali de la aceasta conferinta, ne-au confirmat deja prezenta Renate Weber, membru al Comitetului LIBE din Parlamentul European, Rainey Reitman, Activism Director la Electronic Frontier Foundation  sau Prof. Eric Goldman de la Universitatea Santa Clara, SUA. Programul academic preliminar al evenimentului este disponibil public.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi  10.13

Susținătorii drepturilor civile digitale pot fi recunoscători industriei de proprietate intelectuală, care angajează prea mulți lobby-ișri și prea puțini strategi. Lobby-știi sunt experți în vânzări, ei vând potențialilor clienți sau angajatori lucruri incredibile, acorduri internaționale, directive, posibilitatea de a opri timpul în loc și de a profita de vechi modele de afaceri fără să fie nevoie de inovație sau creativitate; vând fum și oglinzi. Această abordare este cea care a condus la propuneri precum SOPA în Statele Unite și ACTA în Europa și la nivel internațional. Această viziune îngustă a inspirat mișcări semnificative în favoarea drepturilor digitale, precum cea care a adus pe străzile Europei mii de cetățeni într-o friguroasă zi de februarie care va fi văzută, sperăm, ca ziua care a contribuit la conservarea patrimoniului digital.

Pentru industria europeană de conținut, ACTA a însemnat doar costuri și niciun beneficiu potențial. Însă, așa cum se întâmplă întotdeauna, acordul a fost promovat de către companii de lobby multinaționale, în principal americane, care promit lumea, dar care nu ajung la rezultatele dorite. Prevederile ACTA urmau să devină realitate, industria de conținut trebuia doar să aștepte în liniște. Comisia Europeană era pe punctul de a lansa o directivă care să prevadă sancțiuni penale. Uniunea Europeană plănuia să revizuiască problematica Directivă privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, pe care mulți deținători de drepturi o percepeau ca modalitate de consolidare a politicilor europene represive în spațiul digital. Nu exista niciun semn care să indice faptul că executivul european urma să consolideze legislația privind protecția datelor cu caracter personal, astfel încât să prevină utilizarea abuzivă a datelor de către intermediari care implementează politici arbitrare la nivelul propriilor rețele. Comisia avea un șir lung de măsuri de privatizare a aplicării prevederilor legale, în stilul art.27.3 al ACTA, fie deja în vigoare, fie planificate. Industria europeană de conținut trebuia doar să se asigure că atenția public este distrasă de la aceste planuri. Și apoi a apărut ACTA.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.13

Comisia Europeană s-a implicat în discuțiile purtate în cadrul Worldwide Web Consortium (W3C) asupra mecanismului Do Not Track (DNT), transmițând W3C o scrisoareprin care solicită ca organizația să ceaară producătorilor de browsere să ofere utilizatorilor opțiuni DNT atunci când aceștia instalează sau rulează pentru prima dată un browser și să le permit să schimbe setările implicite.

DNT este un mecanism standard care ar urma să semnaleze dacă un utilizator dorește ca firmele de publicitate online și site-urile web să îi monitorizeze activitățile pe care le desfășoară online. “Standardul ar trebui să prevadă faptul că, în momentul instalării sau utilizării pentru prima dată a unui browser, utilizatorul este informat în legătură cu importanța opțiunii DNT și cu setările implicite și i se permite să schimbe aceste setări”, se arată în scrisoarea transmisă de Robert Madelin, șeful Directoratului General pentru Societate Informațională și Media din Comisia Europeană.

În 31 mai 2012, Microsoft a anunțat că Internet Explorer 10 (IE10) va avea setată, implicit, opțiunea DNT. Însă poziția W3C este opusă celei a Microsoft. Într-un proiect al standardului, publicat după anunțul Microsoft, W3C declara că utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima opțiunile și că un producător de browsere nu poate face acest lucru în locul lor – idee susținută și de către Firefox.

Asociația pentru Tehnologie și Internet, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, geo-spatial.org, Ceata și ROSEdu au lansat proiectul Bucharest Open Media Challenge (OMC), menit să  încurajaze reutilizarea datelor libere pentru dezvoltarea de aplicații software.

Proiectul, finanțat de fundațiile Knight și Mozzila, este destinat dezvoltatorilor de software, designerilor, jurnaliștilor și activiștilor din Europa de Est care sunt interesați să participe la crearea de  aplicații software libere („free software”) care să contribuie la soluționarea problemelor cu care se confruntă media în ceea ce privește agregarea și vizualizarea datelor.  

Propunerile de aplicații pot fi transmise până la data de 4 iulie, urmând ca evenimentul OMC, care va include și o zi Open Hack, să aibă loc la jumătatea lunii septembrie, în București.

Mai multe detalii și formularul de înscriere sunt disponibile la http://thesponge.eu/
 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.12

În urmă cu şase ani, ca rezultat al presiunilor Marii Britanii, Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind reţinerea datelor. Scopul urmărit a fost armonizarea pieţei europene unice pentru telecomunicaţii, solicitându-se astfel operatorilor europeni să reţină date care să poată fi folosite pentru “investigarea, descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor grave”, inclusiv a terorismului. Statele membre au fost obligate să producă informaţii statistice despre utilizarea acestor date, un raport de evaluare fiind planificat pentru septembrie 2010.

Niciunul dintre componentele planului nu a fost însă realizat: raportul de evaluare pe care Comisia era obligată să îl prezinte în septembrie 2010 a fost publicat abia în martie 2011. In ciuda faptului că baza legală a Directivei este crearea unei “pieţe unice”, raportul conţine o listă lungă de exemple privind modul în care Directiva a eşuat în a armoniza piaţa unică – ajungând probabil până la punctul în care a creat noi bariere. Raportul arată, de asemenea, că anumite state membre nu au o definiţie a termenului “infracţiune gravă”, ceea ce înseamnă că măsurile de protecţie împotriva utilizării disporporţionate a datelor reţinute nu au o semnificaţie comun agreată. În plus, raportul ilustrează faptul că statele membre, cu mici excepţii, nu au reuşit să îndeplinească obligaţia stabilită prin Directivă: aceea de a furniza date statistice.

În contextul eşecului lamentabil al Directivei, comisarul Cecilia Malmström a luat singura decizie pe care o avea la dispoziţie. A decis să evalueze legislaţia, iar serviciile sale au finalizat de curând un “studiu de impact” în care sunt prezentate opţiunile politice pe care Comisia le are la dispoziţie. Pentru ca o nouă propunere să fie adoptată, ar fi necesară aprobarea majorităţii statelor membre şi a majorităţii membrilor Parlamentului European. Calculele matematice din spatele acestui proces transformă însă alegerea comisarului într-una extrem de dificilă din punct de vedere politic.